Treceți la conținutul principal

Pe aripile dragostei

Afară e o zi friguroasă de octombrie care te îmbie să stai în casă. Plouă încet... picăturile au forma unor inimioare ce au strâns în ele dor, iubire, suferinţă, nebunie şi visare. Parcă cerul ar lăcrima de dragoste pentru pământul pierdut într-o dulce aşteptare. Stropii răcoroşi se preling pe frunzele efemere ce acoperă pământul pierdut în singurătate. Ochii mei sunt vrăjiţi de magia vieţii ce nu-mi cenzurează dreptul la vis şi iubire. Ploaia mă interiorizează, mă face să mă gândesc la frumuseţea şi unicitatea fiecărei clipe. Ciripitul păsărelelor şi parfumul florilor de mai, razele călduroase ale verii, spectrul cromatic al toamnei şi jocul inocent al fulgilor de nea îmi cuibăresc în suflet un dor intens de VIAŢĂ. Am învăţat să iubesc viaţa aşa cum e ea. Inspir adânc, zâmbesc cu toată fiinţa mea, imi deschid braţele larg şi îmbrăţişez cerul, ploaia, copacii, aerul şi tot ceea ce văd. Experimentez un sentiment unic...iubirea de viaţă.
Descopăr că ploaia are farmecul ei. Atunci când plouă suntem predispuşi mai mult la visare, la acea stare de bine, învăluită în fantezie. Ne rupem de tot ce e cotidian şi prozaic în care sufletul nostru este încorsetat şi sufocat de griji şi nevoi, fără să ne dăm seamă că uităm să trăim momentul, să gustăm viaţa din plin. Mă adăpostesc în vis, într-o lume în care emoţia e vie şi nealterată de concret.
Gândurile mă poartă spre tărâmul magic al dragostei. Fredonez o melodie emoţionantă care îmi aminteşte de un film excepţional ce m-a impresionat profund, şi anume: "Sweet November", tradus "Idilă de noiembrie".

Enya - only time
Vezi mai multe video din muzica
Acest film m-a cucerit din prima clipă. Este un film special pentru mine. Are toate ingredientele unei reţete de succes: dragoste, romantism, dramatism, sensibilitate, distribuţie actoricească pe măsură şi o coloană sonoră de calitate. Filmul scoate în evidenţă faptul că dragostea este mai presus de orice, e mai puternică decât moartea, învăţându-ne să preţuim ceea ce avem, să ne bucurăm din plin de viaţă. Keanu Reeves(unul dintre preferaţii mei) şi Charlize Theron, actorii principali ai peliculei, dau viaţă unei poveşti de dragoste tulburătoare care va stoarce o lacrimă şi celei mai insensibile persoane. Subiectul este interesant:
Ea, (Sara) doreşte să trăiască din plin viaţa. El, (Nelson) este obsedat de muncă, un afacerist increzut in el, care trateaza femeile drept nişte lucruri, un tânăr ambiţios pentru care în viaţă nu există nimic mai important în afară de succesul in carieră...asta până la apariţia ei. Sara il tentează cu perspectiva unei vieti trăite la maximum, cu bucuria clipei, nebuniilor de moment, reuşind puţin câte puţin să îl scoată din carapace. Ce trebuia sa fie o simplă aventură, devine curând o mare poveste de dragoste. In cele din urma, Nelson descoperă că idilele de o lună nu sunt un simplu joc al seducţiei şi că Sara incearca cu disperare sa dea un sens ultimelor sale luni de viaţă, fiind bolnavă de cancer.
Acest film ne poartă pe aripile dragostei, învaţându-ne să credem în dragostea adevărată, necondiţionată care ne poate schimba. Merită văzut şi revăzut.

Comentarii

  1. Fericirea nu vom atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergam toata viata.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau