Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 7 octombrie 2010

Comunicarea-cheia relaţiilor perfecte

Astăzi, am dorit să vorbesc despre o componentă necesară omului, şi anume: comunicarea. Cât de importantă este ea?
Comunicarea este esenţială în toate aspectele vieţii. A relaţiona face parte din natura umană. De când ne naştem şi până murim noi învăţăm a comunica şi a socializa. Atunci când ne naştem şi deschidem ochii, prima fiinţă cu care comunicăm este mama. Apoi, încet, încet comunicăm la nivel verbal cu cei cu care venim în contact în mediul familial, în cel educaţional şi cel înconjurător etc.
Exista o problemă des întâlnită: unii oamenii cred că dacă vorbesc mult, automat şi comunică cu cei din jur. Ei bine, nu e aşa...Pentru ca comunicarea să fie simplă şi corectă, trebuie ca cel care vorbeşte,să-l asculte pe celălalt şi să nu extragă din context doar ceea ce îi convine lui. Cred că pentru a lega relaţii, indiferent de natura lor, este necesara comunicarea. De fapt, comunicarea este cheia relaţiilor perfecte. Lipsa comunicarii adecvate cauzează conflicte şi neînţelegeri pe toate planurile vieţii. Cineva spunea: Ceea ce este limpede gândit se exprimă cu claritate." Deci,e nevoie să gândim lucid înainte de a vorbi. Să păstrăm un echilibru între ceea ce gândim şi ceea ce vorbim.
Eu mărturisesc că încă din copilărie am avut o comunicare mai specială cu tot ceea ce mă înconjoară. Sunt o fire comunicativă, având o dorinţă puternică de a avea relaţii de comunicare pline de viaţă şi armonioase... îmi place schimbul de idei care să mă stimuleze spre progres, de a împărtăşi cu ceilalţi ce este mai bun în mine.
object width="480" height="385">
De mic copil am fost atrasă de lucrurile profunde, întotdeauna dorind să le descopăr, să le înţeleg. Pentru mine lucrurile mai grele, inextricabile reprezintă reale provocări. Stăteam ore în şir în compania florilor, comunicând cu ele la un nivel înalt. Florile îmi transmiteau multă căldură interioară, candoare, calm şi multă lumină. Verdele ierbii îmi dădea putere şi chef de viaţă, simţind cum fiecare atom al fiinţei mele este reînviat, scăldat de o vie lumină. Dacă eram tristă, apatică, doar privind o floare mă înveseleam. Parcă, ea mi-ar fi spus suav: ”Bună ziua!”, zâmbindu-mi seren, neaşteptând nimic în schimb.
De la Natură, am învăţat să iubesc necondinţionat, să nu aştept niciodată ca celalţi să-mi comunice gândurile şi sentimentele lor, la modul în care eu mă aştept. Noi suntem unici şi avem modalităţi diferite de a ne comunica trăirile. Niciun fir de iarbă nu seamănă cu altul, nicio floare nu semănă cu alta, aşa că şi oamenii sunt complet diferiţi. Poate că dacă am ţine cont de acest adevăr, ne-ar fi mai uşor să înţelegem omul-corona creaţiei lui Dumnezeu. Nu am fi atât de afectaţi că oamenii din jur nu gândesc la fel ca noi, că ceilalţi nu ne iubesc aşa cum dorim noi şi că ei au alte nevoi decât noi. Fiinţa umană este într-adevăr de o complexitate uluitoare.
Poate că, comunicarea cu oamenii e lucrul cel mai dificil de realizat. Să ne străduim fiecare să avem relaţii de comunicare eficiente şi responsabile pentru ca există suficiente mijloace de a face acest lucru. Închei acest articol cu vorbele inspirate ale lui Goethe: "Toată lumea aude doar ceea ce înţelege."

Lionel Ritchie - Hello
Vezi mai multe video din muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu