Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 24 septembrie 2015

Iubesc ploile...

Pentru că iubesc ploile şi poezia Anei Blandiana! Legat de această poetă, am o istorioară interesantă: "O întâmplare care avea să-mi anticipeze acest drum literar, a avut loc când eram în clasa a şasea. Mi-aduc aminte că profesorului meu de bilologie îi plăcea să-mi spună „Ana Blandiana”. Fiind pasionat de această poetă, el vedea în mine asemănări cu ea. La ora lui, eu eram "Ana Blandiana." emoticon smile Eu eram uimită pentru că pe atunci eu nu-mi explorasem latura poetică. Puțin straniu, dar onorant pentru mine cea de acum. Acum înţeleg faptul că în viaţă nu există coincidenţe, ci anumite lucruri se întâmplă cu un motiv, au un rost al lor şi e important să fim fini observatori pentru a le percepe."
Ceea ce contează e faptul că există oameni, situații ce ne intuiesc traseul vieții, inconștient sau nu... Încă o dată, am înțeles că viața nu e întâmplare, ci e un dar pe care îl descoperim clipă cu clipă, că acolo Sus Cineva ne ghidează pașii!
(Momente autobiografice din cartea"Ploaie de gânduri"), autor: Lavinia Elena Niculicea)

Eu și Ana Blandiana! Voi vedeți vreo asemănare? Poate lumină din ochi și dorul din inimă pe care le-am convertit în poezie...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu