Treceți la conținutul principal

Eşti frumoasă...


Acest eseu e proaspăt ieşit din cuptorul minţii şi e gata să hrănească orice inimă înfometată de frumos... Azi, de Ziua Internaţională a Frumuseţii, vi-l dăruiesc...
Ce te face să fii frumoasă? Culoarea ochilor, cât de lungă sau scurtă e fusta, cât de vizibile sunt anumite părţi ale corpului, cum ai părul, decolteul? De multe ori societatea modernă îţi perverteşte modul de a percepe frumuseţea. Pe ce criterii ai considera că omul de lângă tine e frumos? De multe ori, se spune că frumuseţea e în ochii celui care priveşte. Dar, tu însăţi cum te priveşti? În oglinda timpului, ce percepi? Ridurile, firele argintii ascunse printre vise, regretele, sentimentul de nemulţumire sau lumina din ochi, sentimentul că ştii să iubeşti, că te simţi copil indiferent de vârstă? Te compari mereu cu celălalt, până când nu mai şti cine eşti?
Îţi spun că ceea ce te face cu adevărat frumoasă este:
Să ştii să zâmbeşti cu sufletul, nu doar cu ochii;
Să ştii să iubeşti fără jumătăţi de măsură aşa cum o făceai când erai copil. Îţi aminteşti? Iubeai totul sau nimic.
Să ştii că anii pe care îi ai nu te definesc, ci atitudinea pe care o ai vizavi de ei. Contează prin ce ochelari te priveşti. Prin cei ai standardelor lumii sau prin cei ai trăirilor interioare?
Să ştii că încrederea în tine îţi trasează drumul către inima celuilalt.
Eşti frumoasă atunci când ştii să iubeşti fără condiţii, când râzi fără motiv, când eşti mulţumită cu ceea ce eşti şi când fericirea celuilalt devine prioritatea ta.
Eşti frumoasă pentru că ştii cum e să cazi, să plângi, să suferi şi totuşi asta nu te-a împiedicat să te ridici deasupra temerilor, etichetărilor, judecăţilor şi să mergi mai departe pe drumul în care crezi.
Eşti frumoasă atunci când ţâşneşti asemenea unui izvor, cu naturaleţea, talentul şi spontaneitatea ta.
Eşti frumoasă când te îmbraci cu evlavia şi porţi la vedere dorul. Când inima ţi-o dai Cerului şi grijile le îngropi la copacul lui ieri.
Când dragostea te face viu, nu poţi fi decât frumoasă.
Pentru mine oamenii frumoşii sunt cei care şi-au păstrat într-un colţ de suflet copilăria, care ştiu să iubească, să încurajeze, să ajute, să ierte şi să dăruiască cu alţii ceea ce sunt.
Frumuseţea nu înseamnă să ai un chip frumos, ci o minte strălucitoare şi o inimă frumoasă.
Femeie, eşti cea mai frumoasă stea din constelaţia umană! Fii frumoasă indiferent de ceea ce iti spun cei din jur.
P:S. Pentru mine un exemplu de femeie frumoasă este Audrey Hepburn. O admir şi o iubesc pentru frumuseţea ei pură, rafinamentul, stilul, zâmbetul ei candid, naturaleţea, charisma, delicateţea, talentul, modestia şi trăirile sale profunde.
Dacă aş fi fost bărbat m-aş fi îndrăgostit iremediabil de ea, emoticon smile aşa pot doar să o admir şi să o preţuiesc sincer.
Mă regăsesc în ea şi nu e întâmplător pentru că suntem amândouă născute-n luna mai...
Audrey Hepburn (4 May 1929 – 20 January 1993)
9 septembrie 2015, Lavinia Elena Niculicea
Dincolo de frumuseţea ta...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau