Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 24 septembrie 2015

Dialog cu ploaia


- Vino, ploaie, apropie-te
vreau să stăm puțin 
tête-à-tête …
să-ți privesc în ochi
fulgerele de Mai,
al dragostei deochi
nebunesc destin,
copil răsfățat și bălai.
Dragă ploaie,
leagă-mă de cer
cu vise albastre
să descifrez al tău mister,
în a vieții luntre
să plutesc aproape
ca lebăda pe ape.
- Hai, dezbracă-mă
în lumina ta,
fără inhibiții, 
privește-mi inima -
tablou nud
expus în galeria iubirii.
- Frumoasă pământeană
îți licitez dorul ăsta, ud,
ce umblă hai-hui prin toamnă!
- Cât crezi că poți să dai?
Vreun potop de Rai?
Dragă ploaie, nu e de vânzare,
el mi-e copacul din care culeg
stele căzătoare…
Mai bine să-ți scriu un răvaș
pe o frunză de lacrimi
celui drag să-i lași
o pereche de vise
inima-mi de patimi
și de ploi interzise…
……………………….
Să crezi în povești
Ele te duc pe file de amor
Ploile îți spun cine ești
Om ce poart-un dor…

(Autor: Lavinia Elena Niculicea, 24 septembrie 2015)
Azi este despre ploaie... acea ploaie caldă, senină, care inspiră, care te invită la introspecție, la iubire...
Ploaia și dragostea s-au contopit în mine pentru a mă naște din nou prin vers...
Înserare plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu