Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 14 septembrie 2015

Dor de… albastru.


Azi, mi s-a făcut un dor de… albastru. Aşa că am privit cerul şi gândul mi s-a înseninat pe loc. Mi-am zis: Lavinia, capul sus! Acolo e Cineva care-ţi priveşte inima şi ţi-o face tare. Acolo sus, e Viaţa, care coboară în fiecare clipă pe o rază de speranţă. Inspir şi mi-e bine.
Îmi zic din nou: Inimă, învaţă că orice zbor a început cu o cădere, că aripa – visul – mai întâi, trebuie să cunoască (în)frângerea, ca apoi să se înalţe şi să guste libertatea. Tu îmi (în)moi sufletul în albastru pentru a putea culege Po(e)mul Iubirii… Ce bucurie că (îmi) eşti, că (îţi) sunt albastrul.
Mulţumesc că eşti Doamne lângă mine şi mă ajuţi să simt… în albastru! E culoarea pe care te odihneşti Tu şi prin care creez eu.

P.S. Azi, m-am trezit inventivă şi m-am jucat puţin cu parantezele pentru a da noi sensuri cuvintelor... emoticon smile
Săptămâna să va aduca sănătate, lumină, linişte şi numai lucruri bune... în special trăiri frumoase!

(Gânduri în albastru,14 septembrie 2015, Lavinia Elena Niculicea)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu