Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 10 septembrie 2015

Doamne, ale Tale frumuseţi…


Doamne, ale Tale frumuseţi,
Mă lasă complet fără grai
Clipa asta mă coboară-n Rai

Şi-n piept îmi bat mai multe vieţi.


Răsare-n ochi, lumina Ta,
Şi alungă noapte cea mai grea.
Din lacrimi eu culeg o stea,
Al Tău vis să-mi aprindă inima.

Doamne, adu-mi cerul mai aproape
Să-nvăţ a valsa cu îngerii,
Să-mi scalde ei, dorul în senine ape.

Şi lasă-mi un cântec de veşnicie,
Să răsune peste înverzitele coline
Ale sufletului cu nuanţe de nimicnicie.

(Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 10 septembrie 2015)
Fotografia: Sorin Onisor

P.S. Ce locuri de poveste avem în România! Inspiraţia mea de azi... Un sonet!

Un comentariu:

  1. Tare mult as dori sa cobor si eu in RAI, sa vad unde vituieste cea mai frumoasa poeta a iubirilor eterne.

    RăspundețiȘtergere