Treceți la conținutul principal

Trandafirul, rege în împărăţia florilor

Mă apropii de trandafirii înveşmântaţi fastuos, în haine regeşti care îmi zâmbesc tainic şi mă cheamă spre ei cu şoapte de dor. În împăraţia florilor, trandafirul este un rege măreţ înconjurat de o suită de mândre crizanteme. El stăpâneşte cu iubire şi bunăvoinţă peste toate florile. Iar ele îl privesc cu drag, lipsite de invidie şi sorbindu-i încet cuvintele-i pline de har. Din moment ce ai păşit pe acest tărâm, vei descoperi o nouă viaţă în care suspinele se transformă în zâmbete.

Mă simt captivată de aceste flori care sunt ţesute în chip splendid, cu fire de iubire şi lumină. Când îi miros, de fapt respir iubire.Se spune că trandafirii sunt florile iubirii. Când sunt în preajma lor simt o energie specială-energia divină-care îmi încarcă inima cu iubire şi simt dulceaţa clipelor de dor. Le ating petalele delicate şi simt atingerea discretă a dragostei. Ei păstrează printre petale poveştile de dragoste nemuritoare, iar spinii ne amintesc de rănile făcute din amor.
Trandafirii subjugă sufletele oamenilor dându-le clipa aureolată de mister şi divin. Un trandafir poate înseamna o clipă de veşnicie, de profunzime şi mă face să mă simt mai aproape de acea paradisiacă stare de desăvârşire. Din petalele lor îmi fac trepte pe care sufletul meu să urce la Dumnezeu. În parfumul unui trandafir descoperim trecutul lui, povestea sa ce conţine dorul şi nemărginirea. Parfumul lor unic mă poartă pe aripi de reverie şi îmi simt fiinţa uşoară ce parcă zboară spre zenit.
Flower Pictures View Photos Flower Pics
Flower Images at ImageHousing.com
Trandafirii roşii sunt flăcările pasiunii care ard în noi clipele uitării ce s-au depus ca un colb pe inimile noastre. Trandafirii galbeni sunt razele afecţiunii şi optimismului ce ne scaldă cu prietenie sufletele atinse de crivăţul chinuitor al egoismului. Trandafirii roz sunt frânturi de cer pierdute în asfinţit ce pictează în noi speranţa şi visarea pe un fundal de triste amintiri. Trandafirii albi sunt lacrimi curate de rouă ce ne strecoară în inimi puritatea clipelor rebele ale copilăriei. Trandafirii albaştri sunt aştrii infinitului ce ne poartă spre lumea dorului şi a visului ce stă în aşteptare şi uneori ne doare.
Nuanţele trandafirilor ne fac să descoperim nuanţele vieţii. Să trăim ca un trandafir şi vom avea mireasmă perena a fericirii. Să ne înveşmântăm în petale de dragoste acum şi pentru totdeauna iar fiinţa noastră nicicând nu se va ofili.

Comentarii

  1. Buna, am gasit aici muzica ce-mi place, cuvinte ce transmit...si am stat putin..bine te-am gasit !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau