Treceți la conținutul principal

DESPRE LIBERTATE

Libertatea un cuvânt care ne atrage şi ne cheamă să-i înţelegem sensurile şi valoare-i inestimabilă.Consider că libertatea este un dar al lui Dumnezeu acordat oamenilor.Libertatea,pe lângă raţiune,este un atribut care diferenţiază omul de animal.
„Despre libertate”de John Stuart Mill este o lucrare interesantă pe care vreau s-o aduc în prim-plan.Este vorba despre un tratat ce face o pledoarie remarcabilă pentru libertatea individuală.
Acest eseu se referă la libertatea civilă sau socială: analizează natura si limitele puterii care poate fi exercitată in mod legitim de societate asupra individului.
Însă ştim bine că societatea e constituita din indivizi,iar regulile sunt făcute de oameni,pentru oameni.Întrebările pertinente pe care mi le pun sunt:Cât si dacă are dreptul societatea să-ţi ingrădească libertatea individuală?În ce context?În ce măsură pot să-ţi fie impuse?

Mill atrage atenţia de asemenea, asupra modelelor de constrângere şi de coerciţie pe care statul le aplică individului. Astfel „simpla satisfacţie a statului fie că e vorba de o satisfacţie materială, fie că e vorba de o satisfacţie morală nu este câtuşi de puţin prin ea însaşi o îndreptăţire suficientă care să îngăduie statului să acţioneze împotriva individului” deci metodele de constrângere şi pedepsele ar trebui aplicate doar ca ultimă soluţie, în acest sens „tot ceea ce-l priveşte exclusiv pe individ, independenţa trebuie să-i rămână pe bună dreptate absolută.
Libertatea de gândire este în opinia lui Mill unul dintre principiile care fac o societate demnă de a fi numită „liberă” alături de libertatea de exprimarea a opiniilor şi a publicării acestora, insistându-se asupra faptului că „acest principiu necesită libertatea gusturilor şi a părerilor.
Mill ne avertizează de faptul că democraţia, concepută ca presupunând o formă de suveranitate nelimitată a majoritaţii,se poate transforma intr-o "tiranie a majoritatilor"(cel puţin la fel de dezgustătoare ca şi tirania exercitată de un singur om),iar asta ar trebui sa dea in continuare destule motive de gândire oamenilor secolului 21.
Consider că sunt necasare o multitudine de libertăţi pentru ca societatea să ajungă la echilibru,la maturitate socială şi intelectuală.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau