Treceți la conținutul principal

SCRIITORUL-CREATOR DE EMOTII INFINITE

Un adevărat scriitor trebuie să scrie din suflet pentru suflet,atât pentru sufletul său cât şi pentru al altuia.Pentru ca opera să găsească drum spre inima cititorului,autorul trebuie să-şi înmoaie condeiul în substanţa iubirii pentru a scrie cu litere măiastre în inimile oamenilor sensibilitatea,bucuria de a trăi,de a crea frumosul şi astfel să ardă zgura emoţiilor negative,creând metamorfoza în suflete.

Pentru a-i înţelege cărţile,cititorul trebuie să participe nu doar cu mintea,cât şi cu sufletul…cu experienţele personale,cu întreg universul său interior:cu dorinţele,iubirile,deziluziile,speranţele,convingerile şi visurile sale.Doresc,ca om ce crează cuvântul,emoţia,să pot să trezesc în ceilalţi iubirea şi să-i fac conştienţi de frumuseţea vieţii trăită-n iubire.Descoperim că potenţialul iubirii e nelimitat şi binecuvântările-i sunt multiple.Autorul şi cititorul învaţă împreună să simtă,redându-i iubirii caracterul pur,liber,nealterat de jocurile neconvenţionale ale societăţii,o lume care încearcă să dizolve simplitatea,profunzimea,atribute caracteristice omului ancestral.Cred că omul zilelor noastre nu mai realizează o introspecţie serioasă a propriilor trăiri şi gesturi,nu mai reuşeşte să perceapă lucrurile care ne modelează existenţa.
În paginile scriitorului găsim poveşti interesante care ne ajută să descoperim o lume care există chiar în noi,ne pune faţă în faţă cu temeriile,cu angoasele,cu dorinţele şi întrebările existenţiale ce-şi găsesc răspunsul în străfundurile fiinţei.
Scriitorul este un spirit neînţeles care îi ajută pe oameni să se descopere,să se imagineze acolo în opera sa şi să găsească soluţii la deficienţele emoţionale,ascunse în carapacea sufletului lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau