Treceți la conținutul principal

LIBERTATEA CUVÂNTULUI ÎN LANŢURI

“Libertatea este dreptul sufletului de a respira”-
Henry Ward Beechar

Întotdeauna m-a atras ideea de libertate...libertatea gândului, a cuvântului, a acţiunii...a spiritului.

Vezi mai multe imagini Diverse
Libertatea de exprimare este un drept fundamental pe care Constituţia ţării îl garantează fiecărui om.
Acum câteva zile am observat cu stupoare la TV cum libertatea jurnaliştilor a fost îngrădită, este vorba de Dan Diaconescu şi Doru Pârv,realizatori de televiziune care au suferit un abuz cu implicaţii politice. Abuzul îndreptat asupra libertăţii de exprimare a devenit un act vizibil pentru mulţi. Democraţia pe care ne-am câştigat-o este în pericol, iar cetăţeanul de rând se simte vulnerabil. Cred că fiecare om are dreptul de a fi judecat în libertate. Încep să mă gândesc, dacă în urmă cu două decenii, sângele ce a curs pe altarul libertăţii a curs în van. Am văzut un sistem asemeni unui măr putred ce mi-a lăsat gustul amar al injustiţiei. Mi-am dat seama că în lumea în care trăim orice e posibil şi că se întâmplă lucruri ce îţi pompează în vene indignare şi teamă. Teama că libertatea poate să-ţi fie furată de cei care se simt îndreptăţiţi să facă asta, o formă mascată de tiranie...aş putea să o numesc pe drept cuvânt,pseudo-democraţie.

Sunt neplăcut surprinsă să constat că tot mai mulţi oameni pun cătuşe: adevărului, omeniei, toleranţei, iubirii de semeni. Thomas Man spunea: ”Libertatea este legea iubirii aproapelui”. E şi mai trist atunci când asa-zisi jurnalişti lovesc într-un confrate ce este într-o situaţie dificilă, ce face parte din aceeaşi breaslă. În loc să fie solidari cu durerea lui şi să-i întindă mâna...ei denigrându-l, îl afundă tot mai mult în noroiul deznădejdii ce stă să ne cuprindă. Dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să fim uniţi. Astfel de oameni, pseudo-jurnalişti ce se erijează în adevăraţi formatori de opinie şi atitudine sănătoasă, demonstrează micimea şi natura sufletelor lor.Această mentalitate e rudimentară şi parcă ne-am întors cu 6000 de ani în urmă.
Eu consider că a priva pe cineva de libertate e inuman, antisocial şi antinatural. Dacă Dumnezeu respectă libertatea omului, atunci şi noi ar trebui să respectăm libertatea aproapelui nostru. Am dorit să scriu acest eseu din următoarele motive:
1.Pentru că am libertate de opinie şi doresc să mi-o exprim.
2.Pentru că nu suport nedreptatea, calomnia, răutatea şi prejudecăţile.
3.Pentru că l-am cunoscut personal pe omul care acum se confruntă cu problema expusă, şi anume privarea de libertate, dreptul de a se apăra în libertate.Este vorba de realizatorul de emisiuni Doru Pârv, un om extraordinar care mi-a întins o mână de ajutor când puţini au fost dispuşi s-o facă. Vreau să-i mulţumesc pentru ajutorul pe care mi l-a acordat în momentele grele din viaţă. Prin ceea ce am scris vreau şi eu să-i fiu alătur în clipele grele cu care se confruntă. Îl apreciez sincer pentru felul cum m-a tratat, dovedind astfel că el înţelege semnificaţia cuvântului „Om”. Este un om extrem de modest, generos, altruist, serios, cu mult bun-simţ şi dispus să te ajute. Am observat că a ajutat mulţi oameni suferinzi, tratându-i cu compasiune şi respect. Ştiu că are tăria de caracter pentru a depăşi încercările. Pentru mine este şi va rămâne un om special, cu o capacitate profundă de înţelegere a naturii umane.
Vom putea cunoaşte adevărata libertate, iubindu-ne cu adevărat aproapele şi tratându-l cu respect.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau