Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 14 iulie 2010

IN MEMORIAM MĂDALINA MANOLE

Astăzi m-am trezit cu dorinţa de a scrie ceva vesel, pozitiv,cuvinte constuctive care-mi caracterizează sufletul jovial şi optimist...de a nu lăsa lucrurile negative, cele care ne otrăvesc sufletul să mă afecteze şi să-mi influenţeze starea. Însă m-am trezit auzind o veste care m-a şocat şi mi-a lăsat în suflet multă tristeţe, consternare.. .multe întrebări ce nu-şi găsesc răspuns. Este vorba de moartea artistei Mădălina Manole… o persoană plină de viaţă, pozitivă, talentată, tonică, populară, frumoasă atât în interior cât şi-n exterior. Nu-mi vine să cred ca un astfel de om a recurs la un gest atât de iraţional… să-ţi iei viaţa...acest fapt parcă e desprins dintr-un film cu un scenariu diabolic şi îmi oferă o perspectică a unei realităţi dure ,de neînţeles a vieţii. Nu găsesc motive care să justifice acest lucru… în acest moment orice motiv mi se pare lipsit de orice logică.

Zâmbetul ei candid şi luminos avea puterea de a-ţi oferi o stare de bine iar vocea ei aparte îţi transmitea emoţii infinite pe care doar un artist autentic le poate transmite publicului.Era fata cu părul de foc şi voce de aur. Nu am cunoscut-o personal, doar prin intermediul mass-mediei… pot afirma însă că am crescut cu muzica ei ce mi-a înfrumuseţat copilăria. Mădălina a fost si ramane una dintre artistele mele favorite, am fost o fană a ei.Îmi amintesc cu plăcere de perioada adolescenţei mele,când scriam pe un caiet versurile cântecelor ei şi le fredonam cu încântare…cântece ce uşor puteau să-ţi cucerească inima.Cine nu a ascultat vreodată:”Fată dragă”,Te-am văzut mi-ai plăcut”,”Ei şi ce”,”Vino,dragostea mea”etc.
Mâna mea refuză să scrie acum cuvinte care descriu tristeţea pe care a lăsat-o în urma ei această întâmplare nefericită.Îmi dau seama că sufletul unui artist e total diferit de cel al altor oameni.Câtă fragilitate şi sensibilitate ascunde un astfel de suflet!
Sunt o persoană care mă confrunt cu o boală grea şi totusi nu mi-a trecut prin minte să recurg la un astfel de gest...pentru mine viaţa este cel mai preţios dar şi oricât de grea ar fi ea,trebuie să lupti pentru fiecare clipă,s-o înfrunţi cu curaj!Nu vreau să mă erijez în judecător şi să judec astfel de fapte pentru că doar
Dumnezeu e Judecătorul Suprem şi el are dreptul de a ne judeca.Doar El ne poate înţelege în profunzime şi ne poate ierta!
E trist şi regretabil acest act al sinuciderii.Depresia majoră neglijată sau netratată poate duce,in timp,la tentative de suicid.In noi trebuie sa găsim resursele care să ne determine sa luptăm...iar dacă nu reuşim nu trebuie să ne fie ruşine să cerem ajutor...prietenii,familia,cei apropiati,oamenii de specialitate ne pot oferi suportul de care avem nevoie.Oferirea de sprijin emoţional ar putea să ajute persoana în cauză să depăşească această situaţie.Acum e prea târziu pentru ea...
Prin cântecele ei va trăi mereu în inimile celor ce au îndrăgit-o.Pornind de la versurile ei pot spune:
„Fată dragă,ai plecat,
Ce mare,mare păcat!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu