Lavi en rose

O zi de toamnă cu nostalgia în privire, ce împrăştia parfumul dulce al strugurilor copţi… Frunzele simţeau bucuria de a dansa cu vântul neliniştit. Atunci, i-am surprins privirea - roză dusă de vânt, ce căuta înţelesurile vieţii şi l-am întrebat: - Ce iubeşti mai mult? - Iubesc libertatea păsărilor pentru că în zborul lor cutezător îţi regăsesc sufletul. Aripile lor ascund dorul de cer, de veşnicie. În fiecare tril de-al lor e o fărâmă din zâmbetul tău. De câte ori privesc o  pasăre, înţeleg de fapt, cum e să fii om, cum e să fii tu… liberă, fragilă, puternică, visătoare, curioasă, veselă şi neînfricată în zborul dragostei. - Atunci, vreau să-mi fi singurul cer spre care să alerg, să-mi odihnesc visurile, pe perina alburie a sufletului tău, am spus eu, luminată de nuanţele toamnei. L-am întrebat, din nou: - Ce iubeşti mai mult? - Iubesc florile suave de mai pentru că-mi vorbesc despre parfumul sufletului tău, despre primăvara visurilor uitate, despre lumina blândă care mă ...

- Vino, ploaie, apropie-te vreau să stăm puțin   tête-à-tête … să-ți privesc în ochi fulgerele de Mai, al dragostei deochi nebunesc destin, copil răsfățat și bălai. Dragă ploaie, leagă-mă de cer cu vise albastre să descifrez al tău mister, în a vieții luntre să plutesc aproape ca lebăda pe ape. - Hai, dezbracă-mă în lumina ta, fără inhibiții,   privește-mi inima - tablou nud expus în galeria iubirii. - Frumoasă pământeană îți licitez dorul ăsta, ud, ce umblă hai-hui prin toamnă! - Cât crezi că poți să dai? Vreun potop de Rai? Dragă ploaie, nu e de vânzare, el mi-e copacul din care culeg stele căzătoare… Mai bine să-ți scriu un răvaș pe o frunză de lacrimi celui drag să-i lași o pereche de vise inima-mi de patimi și de ploi interzise… ………………………. Să crezi în povești Ele te duc pe file de amor Ploile îți spun cine ești Om ce poart-un dor… (Autor:  Lavinia Elena Niculicea , 24 septembrie ...

Pentru că iubesc ploile şi poezia Anei Blandiana! Legat de această poetă, am o istorioară interesantă: "O întâmplare care avea să-mi anticipeze acest drum literar, a avut loc când eram în clasa a şasea. Mi-aduc aminte că profesorului meu de bilologie îi plăcea să-mi spună „Ana Blandiana”. Fiind pasionat de această poetă, el vedea în mine asemănări cu ea. La ora lui, eu eram "Ana Blandiana."  emoticon smile  Eu eram uimită pentru că pe atunci eu nu-mi explorasem latura poetică.  Puțin straniu, dar onorant pentru mine cea de acum. Acum înţeleg faptul că în viaţă nu există coincidenţe, ci anumite lucruri se întâmplă cu un motiv, au un rost al lor şi e important să fim fini observatori pentru a le percepe." Ceea ce contează e faptul că există oameni, situații ce ne intuiesc traseul vieții, inconștient sau nu... Încă o dată, am înțeles că viața nu e întâmplare, ci e un dar pe care îl descoperim clipă cu clipă, că acolo Sus Cineva ne ghidează pașii! (Momente autobiogr...

Şi azi vă întâmpin cu o nouă poezie, să vă aducă pe aripi de fantezie... Cele mai recente versuri de... dor... de dragoste: Mi-e dor să alerg prin tine Labirint de vise diamantine Să te regăsesc din nou iubire Să legăm secundele de învrăjbire. Voi lăsa (ne)cuvintele să fie Zălog iubirii ce nu vrea să ştie Că inima nu poate fi înlănţuită De timp, de oameni hăituită… Voi grăi prin poeme nescrise Cu albastrul cules din flori de vise Alfabetul iubirii îl vom reţine, De vom scrie dorul cu litere aldine. Mi-e dor, iubite, să-ţi pot spune Te-am aşteptat ca pe o minune… Doar tu respiri prin fiecare poezie Hai,cântă-mi, la un pian de stele, o melodie. ( autor:  Lavinia Elena Niculicea , 16 septembrie 2015)

Azi, mi s-a făcut un dor de… albastru. Aşa că am privit cerul şi gândul mi s-a înseninat pe loc. Mi-am zis: Lavinia, capul sus! Acolo e Cineva care-ţi priveşte inima şi ţi-o face tare. Acolo sus, e Viaţa, care coboară în fiecare clipă pe o rază de speranţă. Inspir şi mi-e bine. Îmi zic din nou: Inimă, învaţă că orice zbor a început cu o cădere, că aripa – visul – mai întâi, trebuie să cunoască (în)frângerea, ca apoi să se înalţe şi să guste libertatea. Tu îmi (în)moi sufle tul în albastru pentru a putea culege Po(e)mul Iubirii… Ce bucurie că (îmi) eşti, că (îţi) sunt albastrul. Mulţumesc că eşti Doamne lângă mine şi mă ajuţi să simt… în albastru! E culoarea pe care te odihneşti Tu şi prin care creez eu. P.S. Azi, m-am trezit inventivă şi m-am jucat puţin cu parantezele pentru a da noi sensuri cuvintelor...  emoticon smile Săptămâna să va aduca sănătate, lumină, linişte şi numai lucruri bune... în special trăiri frumoase! (Gânduri în albastru,14 septembrie 2015, La...

Doamne, ale Tale frumuseţi, Mă lasă complet fără grai Clipa asta mă coboară-n Rai Şi-n piept îmi bat mai multe vieţi. Răsare-n ochi, lumina Ta, Şi alungă noapte cea mai grea. Din lacrimi eu culeg o stea, Al Tău vis să-mi aprindă inima. Doamne, adu-mi cerul mai aproape Să-nvăţ a valsa cu îngerii, Să-mi scalde ei, dorul în senine ape. Şi lasă-mi un cântec de veşnicie, Să răsune peste înverzitele coline Ale sufletului cu nuanţe de nimicnicie. (Versurile:   Lavinia Elena Niculicea , 10 septembrie 2015) Fotografia:   Sorin Onisor P.S. Ce locuri de poveste avem în România! Inspiraţia mea de azi... Un sonet!

Acest eseu e proaspăt ieşit din cuptorul minţii şi e gata să hrănească orice inimă înfometată de frumos... Azi, de Ziua Internaţională a Frumuseţii, vi-l dăruiesc... Ce te face să fii frumoasă? Culoarea ochilor, cât de lungă sau scurtă e fusta, cât de vizibile sunt anumite părţi ale corpului, cum ai părul, decolteul? De multe ori societatea modernă îţi perverteşte modul de a percepe frumuseţea. Pe ce criterii ai considera că omul de lângă tine e frumos? De multe ori, se spune  că frumuseţea e în ochii celui care priveşte. Dar, tu însăţi cum te priveşti? În oglinda timpului, ce percepi? Ridurile, firele argintii ascunse printre vise, regretele, sentimentul de nemulţumire sau lumina din ochi, sentimentul că ştii să iubeşti, că te simţi copil indiferent de vârstă? Te compari mereu cu celălalt, până când nu mai şti cine eşti? Îţi spun că ceea ce te face cu adevărat frumoasă este: Să ştii să zâmbeşti cu sufletul, nu doar cu ochii; Să ştii să iubeşti fără jumătăţi de măsură aşa...

Când cineva te dezamăgeşte, oare mai poti avea încredere în el, mai poţi să-i acorzi timpul şi sentimentele tale? Eu zic că nu… Cineva spunea: Oamenii falşi dezamăgesc uşor, pentru că nu au suflet. Da, falsitatea şi perfidia au corupt din ce în ce mai mulţi oameni. La un moment dat, suntem dezamăgiţi şi la rândul nostru dezamăgim, e firesc… Ceea ce nu e firesc este să fii fals manipulator, răutăcios, posesiv, invidios. Atunci e mai grav pentru că e o chestiune de caracter, arată ceea ce ai tu în inimă. Cum spune Hristos: Ceea ce iese din inimă spurcă pe om… Un om prefăcut arată diferite feţe în funcţie de conjunctură şi de oameni. Poate că o astfel de persoană poate păcăli mai mulţi oameni, dar nu se poate ascunde de Cel de Sus. Inima noastră e descoperită în faţa Lui. Eu sunt mai categorică… Dacă am descoperit cum eşti, nu mă mai impresionezi cu nimic. Nici câte diplome ai, nici cât eşti de frumos, cât eşti de inteligent, de talentat… Nimic nu valorează cu un suflet curat şi ...