Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 15 martie 2015

Privind spre cer...


Dacă privim în jurul nostru e imposibil să nu ne cadă o lacrimă, pentru că vedem multă durere, răutate, nedreptate şi atunci e greu ca inima să rămână calmă şi optimistă. De aceea e nevoie să privim spre cer mai des cu încredere şi speranţă! El e acolo de milioane de ani... Înţelegem că nu suntem singuri. Albastrul cerului străpuns de mângâierea păsărilor, de joaca norilor, de visele îngerilor ne schimbă starea de spirit şi putem să aducem astfel liniştea azurie în inimile noastre.
Să aveţi o duminică binecuvântată!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu