Dacă
privim în jurul nostru e imposibil să nu ne cadă o lacrimă, pentru că vedem multă durere, răutate, nedreptate şi atunci e greu ca inima să
rămână calmă şi optimistă. De aceea e nevoie să privim spre cer mai des cu
încredere şi speranţă! El e acolo de milioane de ani... Înţelegem că nu suntem
singuri. Albastrul cerului străpuns de mângâierea păsărilor, de joaca norilor,
de visele îngerilor ne schimbă starea de spirit şi putem să aducem astfel
liniştea azurie în inimile noastre.
Să aveţi o duminică binecuvântată!
Comentarii
Trimiteți un comentariu