"Lavinia Elena Niculicea a fost un copil blond cu ochi de lumină. O strigau Nichita Stănescu sau Ana Blandiana. O fată îndrăgostită de Eminescu, de liliac, de stele, de diamant, de suflet de toamnă...
Se trage din ungurenii veniţi din Siliştea Sibiului, ce-au coborât în sunet de talangă cu tot cu Mioriţa noastră şi-au luat cu ei şi pe ciobanul moldovean şi ungurean şi cel vrâncean, şi pe cel bun şi pe cei răi, i-au strâns în satul ăsta al ei şi al meu, Băbeni de Vîlcea.
De ce o stimez pe Lavinia Elena Niculicea? Pentru încercarea ei de a săruta încheietura unui suflet? Sau poate pentru că a vrut să transforme “orice piatră roasă de iluzii în oaze de izbăviri” sau pentru că ne-a învăţat cum să oferim un “trandafir înroşit în iubire” unei persoane dragi cu “suflet dăngănit de dor”. Da, şi pentru asta…
Dar mai ales pentru că ne-a învăţat pe toţi să ne fie sete de alb, să simţim în alb aşa cum numai Lavinia ştie.
Să o cinstim azi cu suflet lângă suflet, să o lăsăm să ne înveţe să iubim “păsări călătoare” aduse cu “degete de fericire în cuiburi de lacrimi de cer”. Să-i cinstim talentul, tinereţea, să mă ajutaţi să-mi fac datoria morală faţă de comunitatea din care m-am ridicat şi pe care nu am uitat-o niciodată, lăsând acest copil să scrie “cu lacrimă din privire/ pe fila nopţii…”.
Te iubim, Lavinia. Să ne zâmbeşti mereu! Copil “cu luna în privire/ pe tărâmul scăldat/ de iluzii”, te iubim!
Cristiana Sima
24 martie 2012
Băbeni – Vîlcea
Mulţumesc din inimă, Cristiana, suflet cald şi frumos!
Cu preţuire! <3
P. S. Colaj de imagini, de momente si de sentimente de la lansarea cărţii "Ploaie de gânduri".
Comentarii
Trimiteți un comentariu