Mi-e dor de primăvară,
când puteam liberă să alerg
spre visul de flori.
în bătaia clipelor
împreună cu vântul,
pe un tărâm unde-s
muguri ce-mi hrănesc
dorul şi libertatea.
Candela durerii se va stinge
când va sufla în ea, sufletul tău
atins de lumina Raiului.
Lacrimi de înger vor curge
din pletele eternităţii,
spălându-ne de regretele
că am strivit visele
cu paşii neîncrederii.
Ne vom împreuna inimile
în cea mai sfântă rugăciune –
cea a Iubirii.
19.03.2015
Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu