Eu consider că ar trebui să ne facem timp să medităm la iubirea lui Dumnezeu si a Fiului Său.
Să ne facem timp să-i mulţumim prin gândurile noastre bune, prin faptele noastre nobile faţă de semeni. Să imităm compasiunea, iertarea şi iubirea Lui.
Să ne facem timp să ne rugăm pentru noi şi pentru alţii, să ne facem o autoanaliză corectă a motivaţiilor, a prioritatilor şi dorinţelor noastre. Să realizăm ce e cu adevărat important pentru noi, să vedem esenţa lucrurilor şi nu doar la suprafaţă. Să fim mai buni, mai plini de înţelegere, mai cunoscători în lucrurile înalte, să lăsăm ca iubirea de Sus să rodească aici pe pământ, învăţându-ne trăirea în Hristos. Iar asta să nu o facem doar cu o anumită ocazie, ci să ne propunem că în fiecare zi să fim imitatori ai lui Dumnezeu, să fim mai buni decât ieri şi mai aproape de mâine, de omul care ne-am dori să fim. Până la urmă, noi nu suntem în competiţie cu cei din jur, ci în competiţie cu noi înşine pentru a ne desăvărşi în iubire şi trăiri autentice. Avem nevoie să trecem de la a avea, la a fi. Să fim cu adevărat spirituali.
Să lăsăm undeva departe răutatea, invidiile fără rost, să aducem mai aproape iubirea şi lumina, să le lăsăm să ne pătrundă inima. Pentru că tot ce purtăm în interior se va reflecta în exterior.
Vă doresc să vă faceţi timp pentru ce e esenţial, pentru a vă linişti sufletele, pentru împăcare, pentru iertare si adevărata lumină care sălăşluieşte în interiorul vostru.
Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu