Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 12 decembrie 2014

Cântec de speranţă


A iesit din nou soarele si cu ocazia asta am primit o portie de inspiratie... Sper sa va aduc si eu soare in suflet prin urmatoarele versuri:
După atâta frig şi ploaie,
soarele din nou a răsărit,
inima începe să ne fie vioaie,
în suflet speranţa a înmugurit.

Timp de o lună au căzut
peste noi stropi de întristare
parcă cerul de pământ era rupt,
noi, oamenii, lăsaţi în visare.

Dar, iată, că nişte raze sfioase
au coborât din caleaşca de vise
să ne aducă clipe mai luminoase
pe file de iarnă în alb scrise…

Învăţam un cântec de speranţă
pe notele anotimpului din noi,
să culegem ghiocei în dimineaţa
unei primăveri aşteptată de amândoi.

12.12.2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu