Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 30 decembrie 2014

2014 a ajuns la final...


Şi în acest an, mi-am deschis larg sufletul faţă de cei din jur. Asemenea unei cărţi deschise pe care o pot citi toţi. Nu e uşor să faci asta, pentru că inevitabil te expui părerilor şi judecăţilor oamenilor. Iar unii pot citi doar ceea ce vor, ce le convine. Însă e satisfăcător când primeşti din partea cititorilor un feedback pozitiv. În cartea mea există tot felul de poveşti: de durere, de dor, de bucurie, de iubire… Printre cuvinte, mulţi aţi găsit mângâiere, lumină, vindecare, visuri dragi care s-au sfărâmat şi pe care le-am construit împreună. Dar cartea lui 2014 se cere citită până la ultima filă. Am scris-o cu lacrimi fierbinţi, înmuindu-mi inima în cerneala visurilor şi am încercat să înţeleg fiecare cuvânt adus pe aripile vieţii. Am avut multe întrebări şi am primit puţine răspunsuri. Am dorit să înţeleg de ce unii oamenii s-au comportat într-un anumit fel, de ce nu au mai dorit să-mi împărtăşească din bucuriile şi tristeţile lor. Şi am înţeles într-un final că unii oamenii nu ştiu sau nu sunt pregătiţi să ofere, să facă parte din "filmul tău". Răspunsurile vin atunci când eşti sincer cu tine şi pregătit să le afli.
În acest an, am primit câteva lecţii de viaţă. Am învăţat că merită să lupţi atunci când ceea ce te leagă de un om e mai puternic decât ceea ce te separă. Şi că cineva căruia îi lipseşti, nu va găsi scuze, ci îţi va arăta că eşti importantă pentru el.
Am învăţat că omul drag nu se va "ascunde" de tine, ci se va "ascunde" în tine.
Am învăţat că sănătate este bunul cel mai de preţ şi merită să lupţi pentru ea.
Am învăţat că sunt oameni pe care nu-i cunoşti personal, dar vor dori să-ţi atingă sufletul.
Am învăţat că există oameni de care te simţi legată sufleteşte şi poţi comunica cu ei şi fără cuvinte.
Am învăţat că familia e cel mai sigur refugiu unde primeşti în mod necondiţionat iubirea.
Am învăţat că scrisul linişteşte orice durere. Că este cea mai bună terapie pentru mine şi pentru cei care o primesc.
Am învăţat că cea mai mare bucurie pentru mine este atunci când dăruiesc ceva ce rezonează cu ceilalţi, când fac din cuvinte, balsam pentru rănile lor.
Doamne, câte nu înveţi într-un singur an!
2014 a fost un an greu din mai multe puncte de vedere, dar mi-a adus şi bucuria de a-mi vedea unele visuri împlinite. Cum ar fi de exemplu: publicarea volumului de poezie, "Florile cerului" (februarie). A fost un an plin cu de toate: cu învăţăminte valoroase, cu amintiri dulci şi amare, aşteptări înşelate, cu visuri devenite realitate, cu întâlniri frumoase, cu clipe care m-au dus până la cer, iar altele m-au scăpat din braţe. Uneori, m-am lăsat doborâtă de pietre, alteori am stat în picioare, chiar dacă m-am lovit de stânci. Uneori e prea târziu să mai repari sau să schimbi ceva, iar alteori e prea devreme să spui: Nu mai pot!Dar întotdeauna e bine să spui: Îmi pare rău! Te iubesc! Mulţumesc!
Acum, primesc o carte nouă cu 365 de file albe, pe care vreau să o scriu mai bine, să pun în ea mai multe cuvinte de dragoste, de linişte, de prietenie, de bunătate, de înţelepciune. Să o umplu cu mai mult dor de… fericire, de viaţă!
2014, râmâi cu bine! 2015, sunt pregătită să te intâmpin!

Lavinia Niculicea
Another Year Has Gone By


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu