Treceți la conținutul principal

2014 a ajuns la final...


Şi în acest an, mi-am deschis larg sufletul faţă de cei din jur. Asemenea unei cărţi deschise pe care o pot citi toţi. Nu e uşor să faci asta, pentru că inevitabil te expui părerilor şi judecăţilor oamenilor. Iar unii pot citi doar ceea ce vor, ce le convine. Însă e satisfăcător când primeşti din partea cititorilor un feedback pozitiv. În cartea mea există tot felul de poveşti: de durere, de dor, de bucurie, de iubire… Printre cuvinte, mulţi aţi găsit mângâiere, lumină, vindecare, visuri dragi care s-au sfărâmat şi pe care le-am construit împreună. Dar cartea lui 2014 se cere citită până la ultima filă. Am scris-o cu lacrimi fierbinţi, înmuindu-mi inima în cerneala visurilor şi am încercat să înţeleg fiecare cuvânt adus pe aripile vieţii. Am avut multe întrebări şi am primit puţine răspunsuri. Am dorit să înţeleg de ce unii oamenii s-au comportat într-un anumit fel, de ce nu au mai dorit să-mi împărtăşească din bucuriile şi tristeţile lor. Şi am înţeles într-un final că unii oamenii nu ştiu sau nu sunt pregătiţi să ofere, să facă parte din "filmul tău". Răspunsurile vin atunci când eşti sincer cu tine şi pregătit să le afli.
În acest an, am primit câteva lecţii de viaţă. Am învăţat că merită să lupţi atunci când ceea ce te leagă de un om e mai puternic decât ceea ce te separă. Şi că cineva căruia îi lipseşti, nu va găsi scuze, ci îţi va arăta că eşti importantă pentru el.
Am învăţat că omul drag nu se va "ascunde" de tine, ci se va "ascunde" în tine.
Am învăţat că sănătate este bunul cel mai de preţ şi merită să lupţi pentru ea.
Am învăţat că sunt oameni pe care nu-i cunoşti personal, dar vor dori să-ţi atingă sufletul.
Am învăţat că există oameni de care te simţi legată sufleteşte şi poţi comunica cu ei şi fără cuvinte.
Am învăţat că familia e cel mai sigur refugiu unde primeşti în mod necondiţionat iubirea.
Am învăţat că scrisul linişteşte orice durere. Că este cea mai bună terapie pentru mine şi pentru cei care o primesc.
Am învăţat că cea mai mare bucurie pentru mine este atunci când dăruiesc ceva ce rezonează cu ceilalţi, când fac din cuvinte, balsam pentru rănile lor.
Doamne, câte nu înveţi într-un singur an!
2014 a fost un an greu din mai multe puncte de vedere, dar mi-a adus şi bucuria de a-mi vedea unele visuri împlinite. Cum ar fi de exemplu: publicarea volumului de poezie, "Florile cerului" (februarie). A fost un an plin cu de toate: cu învăţăminte valoroase, cu amintiri dulci şi amare, aşteptări înşelate, cu visuri devenite realitate, cu întâlniri frumoase, cu clipe care m-au dus până la cer, iar altele m-au scăpat din braţe. Uneori, m-am lăsat doborâtă de pietre, alteori am stat în picioare, chiar dacă m-am lovit de stânci. Uneori e prea târziu să mai repari sau să schimbi ceva, iar alteori e prea devreme să spui: Nu mai pot!Dar întotdeauna e bine să spui: Îmi pare rău! Te iubesc! Mulţumesc!
Acum, primesc o carte nouă cu 365 de file albe, pe care vreau să o scriu mai bine, să pun în ea mai multe cuvinte de dragoste, de linişte, de prietenie, de bunătate, de înţelepciune. Să o umplu cu mai mult dor de… fericire, de viaţă!
2014, râmâi cu bine! 2015, sunt pregătită să te intâmpin!

 Lavinia Niculicea
Another Year Has Gone By


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe
2 comentarii
Citiți mai multe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe