Toamna vine în
galop,
un vânt de regrete
îi bate în faţă.
Vara îşi pierde
paşii,
în locurile în
care
ne întâlneam noi
doi.
Despărţirea e ecoul
unei stele
frânte
de prea multe
ploi;
doar praful ei
se aşterne
peste amintiri…
Timpul m-a legat
la ochi
să nu mai număr
greşelile
dragostei,
să văd doar
curcubee,
pe un cer de
aşteptare.
Chiar dacă viaţa
mi-a vândut
prea multe
iluzii deşarte,
eu tot cumpăr pe
credit
un soi de
fericire…
Sunt naivă ca
orice poet.
Negociez cu Dumnezeu
preţul dragostei
noastre.
Tot ce pot da în
schimb
e bucuria de a
iubi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu