Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 22 august 2012

Sufletul îmi cântă iubirea


Încerc să mă cunosc mai bine şi să-mi exploatez potentialul interior...Prin scris, poţi să stai faţă în faţă cu sufletul tău, ca intr-o oglindă, să-ţi priveşti cele mai adânci trăiri şi să realizezi "cine eşti" şi "ce poţi face". Dau glas sufletului prin scris...Atunci când scriu, sufletul cântă iubirea, respirând prin fiecare por, libertatea de a fi, bucuria de a simţi. Las ca talentul să-mi inflorească la soarele iubirii de viaţă, de oameni, de cuvinte, de flori, de veşnicie...
Iubirii i se pot găsi diverse comparații, dar trăirea ei este unică. Doar ea dă strălucire ochiilor, bogăție sufletului și plenitudine vieții. Iubirea e rațiunea mea de a experimenta clipa, când mai grea, când mai ușoară.
Îmi deschid ușor cămările inimii, să intre în ea iubirea, aripă smulsă dintr-un înger ce trăiește în Cer, fericirea de ”A Fi”. Învăț să simt iubirea și mă înfior la atingerea ei catifelată. Ea mă înalță spre zările fericirii, care sunt mult prea departe pentru cel ce nu simte iubirea cu toată ființa și bucuria, ci doar o gândește.
Iubirea e o lavă fierbinte care izbucneşte din însăşi vulcanul fiinţei mele şi mă topeşte încet, mă arde, mă purifică şi mă metamorfozează. În astfel de momente, ea devine vie şi profundă.
Iubirea este asemenea unui trandafir care îmi aduce gingăşie şi splendoare şi o motivaţie puternică în viaţă.
Parfumul ei îmi îmbată inima şi trăiesc o beţie de sentimente: bucuria de a trăi viaţa la intensitate maximă, până la extazul suprem. Dar am descoperit că iubirea are spini care mi s-au înfipt adânc în mine, încât a devenit sângerie. Atunci încerc gustul suferinţei - o faţetă a iubirii - şi beau din cupa cu pelin şi dulceaţă, trăiesc din plin agonia şi extazul, delirul şi calmul.
Iubirea cunoaşte multe taine. Cine vreodată a avut curajul şi înţelepciunea de a le descoperi?
Eu vreau să simt ce n-am simţit niciodată, urcând mereu câte-o treapta spre iubire, cu dor, cu lacrimi, cu căutări, cu speranţă, obosind în visare...




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu