Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 14 august 2012

Ascult tăcută…


Ascult tăcută… şoaptele ploii de dor
cad-n mine cu picuri de fior.
Simt că păşesc pe marginea unui vis
scăldat în pulberea fină a unui surâs.

Te privesc cu ochii unei stele îndepărtate
pierdută-n galaxia tainică a iluziilor amare.
Îmi deschid larg porii sângerii ai inimii…
să intre în ei respiraţia caldă a iubirii.

Ai în ochi nostalgia cerului de primăvară,
în inimă dulceaţa salcâmului în floare.
Sărutul tău a lăsat o dâră pe obrazul meu…
Tu mi-ai tatuat în suflet cuvântul „dor”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu