Ascult tăcută…
şoaptele ploii de dor
cad-n mine cu
picuri de fior.
Simt că păşesc
pe marginea unui vis
scăldat în
pulberea fină a unui surâs.
Te privesc cu
ochii unei stele îndepărtate
pierdută-n
galaxia tainică a iluziilor amare.
Îmi deschid larg
porii sângerii ai inimii…
să intre în ei
respiraţia caldă a iubirii.
Ai în ochi
nostalgia cerului de primăvară,
în inimă
dulceaţa salcâmului în floare.
Sărutul tău a
lăsat o dâră pe obrazul meu…
Comentarii
Trimiteți un comentariu