Treceți la conținutul principal

Să învățăm să ne învingem frica


Curajul este începutul oricărei reușite. Dar ce este curajul? El este forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel. Nimeni nu te poate învăța curajul, doar tu ești în măsură să-l experimentezi în lupta vieții.
Avem nevoie de mult curaj să trăim, în aceste zile în care suntem bombardați în fiecare moment cu informații negative din mediul exterior.
Ni se inoculează frica…Dar ce este frica? Ea este o emoție inconștientă adeseori, ce ne paralizează simțurile, inamicul numărul 1, unul inteligent ce nu respectă nicio lege; este ca o frână ce ne inhibă și ne ucide gândurile, încât nu mai putem avansa pe drumul ales. Ne confruntăm la tot pasul cu diverse frici, cum ar fi: frica de boală, de moarte, de sărăcie, de a rămâne singur, de a fi respins și a nu fi iubit, frica de eșec etc. Frica este asemeni unei păsări răpitoare care își face cuib în mintea noastră, ca o rană ce supurează și ne cangrenează întreaga ființă. Dacă nu încercăm să o controlăm, ne va controla ea pe noi. Oamenii din jur ne pot induce frica și ne pot manipula foarte ușor, dacă nu suntem conștienți de acest fapt. Un exemplu elocvent în acest sens sunt „Stirile de la tv” care pot să însemne manipulare în masă. Cei mai vulnerabili sunt oamenii stresați și superstițioși care nu au încredere în ei înșiși.
E important să existe o detașare de tot ce ne poate polua mintea și inima.
Frica ne poate face prizonierii obsesiilor și îndoielilor, sacrificându-ne viața, confortul psihic și sufletesc. Sub imperiul fricii, luăm decizii pripite și ne lăsăm înfrânt de viață. Ea se poate amplifica și se poate transforma în fobie, care este mult mai agresivă, împiedicându-ne să ne simțim liberi, mulțumiți și fericiți.
Frica este o atitudine mentală care survine, în momentul când ne confruntăm cu o situație neprevăzută la care nu știm să reacționăm.
Însă, frica are și un rol pozitiv atunci când ne aflăm într-o primejdie. Este ca un mecanism de apărare, instictiv se declanșează o serie de reacții interioare ce ne ajută să facem față situației. Este normal să ne fie frică atunci când cineva ne amenință, când suntem atacați de hoți, când izbucnește un conflict, un incendiu. Cum ar fi să traversăm strada fară să ne asigurăm pentru că nu ne-ar fi frică de mașini sau cum ar fi dacă nu ne-ar fi teamă de foc? Deci, frica poate fi și un paznic bun și nu doar un călău.
Să discernem frica patologică (bolnăvicioasă) de frica întemeiată (ce ne apară de pericole). Ce e de făcut? Important este să ne identificăm fricile, să ne confruntăm cu ele. Nu nega că ți-e frică, simte această emoție, dar nu rămâne mult timp în aceasta stare, ci treci la acțiune cu curaj pentru a-ți împlini obiectivele propuse. Dacă frica e frâna, iubirea e motorul. Să lăsăm iubirea să ne elibereze și să ne dea o altă viziune asupra vieții.
Iubirea înseamnă să renunţi la frică. Atunci, când iubirea e mai puternică decât frica, fiecare zi de existență devine un miracol. Filozoful român, Gabriel Liiceanu spune foarte frumos:
„ Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte.”
Curajul se învață, este o stare ce trebuie antrenată pe drumul vieții. Să acționăm, în timp ce ne păstrăm o atitudine pozitivă.


AI CURAJ!TRAIESTE-TI VISUL!



Comentarii

  1. Din propria experienta am invatat un lucru, pentru a-ti invinge frica trebuie sa ai curaj sa privesti orice provocare in ochi. Si bine spus: " Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte.”
    Felicitari pentru aceasta postare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Am citit acum comentariul tau. Asa este...propriile experiente ne invata curajul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau