Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 21 ianuarie 2011

Să învățăm să ne învingem frica


Curajul este începutul oricărei reușite. Dar ce este curajul? El este forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel. Nimeni nu te poate învăța curajul, doar tu ești în măsură să-l experimentezi în lupta vieții.
Avem nevoie de mult curaj să trăim, în aceste zile în care suntem bombardați în fiecare moment cu informații negative din mediul exterior.
Ni se inoculează frica…Dar ce este frica? Ea este o emoție inconștientă adeseori, ce ne paralizează simțurile, inamicul numărul 1, unul inteligent ce nu respectă nicio lege; este ca o frână ce ne inhibă și ne ucide gândurile, încât nu mai putem avansa pe drumul ales. Ne confruntăm la tot pasul cu diverse frici, cum ar fi: frica de boală, de moarte, de sărăcie, de a rămâne singur, de a fi respins și a nu fi iubit, frica de eșec etc. Frica este asemeni unei păsări răpitoare care își face cuib în mintea noastră, ca o rană ce supurează și ne cangrenează întreaga ființă. Dacă nu încercăm să o controlăm, ne va controla ea pe noi. Oamenii din jur ne pot induce frica și ne pot manipula foarte ușor, dacă nu suntem conștienți de acest fapt. Un exemplu elocvent în acest sens sunt „Stirile de la tv” care pot să însemne manipulare în masă. Cei mai vulnerabili sunt oamenii stresați și superstițioși care nu au încredere în ei înșiși.
E important să existe o detașare de tot ce ne poate polua mintea și inima.
Frica ne poate face prizonierii obsesiilor și îndoielilor, sacrificându-ne viața, confortul psihic și sufletesc. Sub imperiul fricii, luăm decizii pripite și ne lăsăm înfrânt de viață. Ea se poate amplifica și se poate transforma în fobie, care este mult mai agresivă, împiedicându-ne să ne simțim liberi, mulțumiți și fericiți.
Frica este o atitudine mentală care survine, în momentul când ne confruntăm cu o situație neprevăzută la care nu știm să reacționăm.
Însă, frica are și un rol pozitiv atunci când ne aflăm într-o primejdie. Este ca un mecanism de apărare, instictiv se declanșează o serie de reacții interioare ce ne ajută să facem față situației. Este normal să ne fie frică atunci când cineva ne amenință, când suntem atacați de hoți, când izbucnește un conflict, un incendiu. Cum ar fi să traversăm strada fară să ne asigurăm pentru că nu ne-ar fi frică de mașini sau cum ar fi dacă nu ne-ar fi teamă de foc? Deci, frica poate fi și un paznic bun și nu doar un călău.
Să discernem frica patologică (bolnăvicioasă) de frica întemeiată (ce ne apară de pericole). Ce e de făcut? Important este să ne identificăm fricile, să ne confruntăm cu ele. Nu nega că ți-e frică, simte această emoție, dar nu rămâne mult timp în aceasta stare, ci treci la acțiune cu curaj pentru a-ți împlini obiectivele propuse. Dacă frica e frâna, iubirea e motorul. Să lăsăm iubirea să ne elibereze și să ne dea o altă viziune asupra vieții.
Iubirea înseamnă să renunţi la frică. Atunci, când iubirea e mai puternică decât frica, fiecare zi de existență devine un miracol. Filozoful român, Gabriel Liiceanu spune foarte frumos:
„ Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte.”
Curajul se învață, este o stare ce trebuie antrenată pe drumul vieții. Să acționăm, în timp ce ne păstrăm o atitudine pozitivă.


AI CURAJ!TRAIESTE-TI VISUL!



2 comentarii:

  1. Din propria experienta am invatat un lucru, pentru a-ti invinge frica trebuie sa ai curaj sa privesti orice provocare in ochi. Si bine spus: " Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte.”
    Felicitari pentru aceasta postare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Am citit acum comentariul tau. Asa este...propriile experiente ne invata curajul.

    RăspundețiȘtergere