Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 4 ianuarie 2011

Din viaţă...



Citate proprii:
Teama este cel mai mare obstacol în atingerea viselor, în a trăi cu adevărat.
Iubirea alungă îndoiala și întrebările, motivându-ne să trăim clipa fără teamă. Atunci când iubirea e mai puternică decât frica, fiecare zi de existență devine un miracol...
Viața ne învață în fiecare zi lecții benefice pentru evoluția și desăvârșirea noastră... să ne dovedim maturi, asumându-ne tot ceea ce gândim, simțim și acționăm. Să fim noi înșine în orice împrejurare!
Este important să înveţi să te motivezi, să găseşti în fiecare clipă puterea de a crea, de a-ţi canaliza energia şi resursele sufleteşti în direcţia dorită, spre atingerea propriilor obiective.
Timpul este un zeu tainic şi nemilos, ce dă drumul nestăpânitelor clipe,curgând şuvoaie prin fiinţa-mi de lut.
Iubirea transformă fiecare clipă de venin, în una de dulceaţă. Fiecare secundă de dragoste ce bate în noi, ne face să simţim infinitul.
Limbajul inimii este înțeles, doar de cei știu să iubească.
Iubirea şi numai iubirea pune balsam pe inimile noastre zdrobite. Ea ne redă aripile speranţei, să zburăm din nou spre ceruri senine.

2 comentarii:

  1. Să luăm la analiză cugetarea 'Să fim noi înșine în orice împrejurare!' E suficient să ne gândim la câteva scenarii, ca să vedem cât de găunoasă este. Unul dintre acestea: mă aflu într-o sală de conferință unde cineva sobru și doct ne vorbește de la tribună despre importanța unui confrate mort de curând. Mie îmi vine să țip, să râd, să dansez, ca să fiu eu însumi în orice împrejurare...Pot? Un alt scenariu. Cineva mă invită pe podium, să-mi înmâneze un premiu de execență câștigat cu multă trudă, iar mie îmi vine să spun vorbe grele despre cei care s-au gândit, in extremis, la mine (fiindcă un alt contracandidat era...plecat în străinătate). Pot? Sunt invitată ca președinte într-un juriu de apreciere a unor lucrări literare, pe care, în sinea mea și după o trudnică puricare și lecturare, le găsesc nule. Pot să zic că nu am nici un premiu de acordat? că tot concursul e o...scărpinare de purici reciprocă? Pot?

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Luana,
    Imi pare bine ca te cunosc si ca ti-ai expus parerea.Ma refeream la a fi tu insuti, a fi natural...poate ca nu e posibil in orice imprejurare sa avem aceasta atitudine,dar ar trebui sa incercam sa fim noi in masura in care se poate...pt.mine e foarte important acest aspect.Nu crezi ca lumea ar fi mai frumoasa daca ne-am purta asa cum am simti,daca nu am purta masti si nu am pretinde ca suntem altfel decat suntem in realitate? Un om care nu e natural se aseamănă cu o pasăre închisă într-o colivie a inhibiţiilor, a complexelor, a temerilor, a aparenţelor şi a constrângerilor extrerioare. Trăirile îi sunt fade, artificiale şi nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple. Din păcate, în societatea zilelor noastre sunt tot mai multe persoane de acest gen...sincer nu vreau sa ma numar printre acestea.

    RăspundețiȘtergere