A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor… Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Să luăm la analiză cugetarea 'Să fim noi înșine în orice împrejurare!' E suficient să ne gândim la câteva scenarii, ca să vedem cât de găunoasă este. Unul dintre acestea: mă aflu într-o sală de conferință unde cineva sobru și doct ne vorbește de la tribună despre importanța unui confrate mort de curând. Mie îmi vine să țip, să râd, să dansez, ca să fiu eu însumi în orice împrejurare...Pot? Un alt scenariu. Cineva mă invită pe podium, să-mi înmâneze un premiu de execență câștigat cu multă trudă, iar mie îmi vine să spun vorbe grele despre cei care s-au gândit, in extremis, la mine (fiindcă un alt contracandidat era...plecat în străinătate). Pot? Sunt invitată ca președinte într-un juriu de apreciere a unor lucrări literare, pe care, în sinea mea și după o trudnică puricare și lecturare, le găsesc nule. Pot să zic că nu am nici un premiu de acordat? că tot concursul e o...scărpinare de purici reciprocă? Pot?
RăspundețiȘtergereBuna Luana,
RăspundețiȘtergereImi pare bine ca te cunosc si ca ti-ai expus parerea.Ma refeream la a fi tu insuti, a fi natural...poate ca nu e posibil in orice imprejurare sa avem aceasta atitudine,dar ar trebui sa incercam sa fim noi in masura in care se poate...pt.mine e foarte important acest aspect.Nu crezi ca lumea ar fi mai frumoasa daca ne-am purta asa cum am simti,daca nu am purta masti si nu am pretinde ca suntem altfel decat suntem in realitate? Un om care nu e natural se aseamănă cu o pasăre închisă într-o colivie a inhibiţiilor, a complexelor, a temerilor, a aparenţelor şi a constrângerilor extrerioare. Trăirile îi sunt fade, artificiale şi nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple. Din păcate, în societatea zilelor noastre sunt tot mai multe persoane de acest gen...sincer nu vreau sa ma numar printre acestea.