Treceți la conținutul principal

Să găsim fericirea in efemeritatea clipelor

Astăzi m-am decis să scriu despre un subiect pe cât de complex pe atât de discutat...şi anume despre fericire. Este un subiect ce naşte diverse întrebări pe care fiecare dintre noi şi le pune la un moment dat. Ce înseamnă fericirea? Unde o găsim? De ce anume avem nevoie pentru a fi fericiţi? Chiar putem fi fericiţi în timp ce rătăcim prin hăţişurile neînţelese ale acestei lumi? Fiecare deţine propriu său răspuns în funcţie de cunoştinţele acumulate, de experianţa sa, de convingerile şi mediul în care s-a format.
Fericirea este o stare simplă, ce stă în tainicile compartimente ale inimii. Ea înseamnă a trăi intens starea de" a fi" şi nu de a poseda ceva. Fericirea este diafană precum o floare de primăvară ce-şi împrăştie parfumul spre îndepăratele zări.
Fericirea pentru mine este atunci când mă trezesc dimineaţa şi simt că respir, că trăiesc…atunci când văd pe fereastră cerul senin încărcat de nori pufoşi şi jucăuşi, brăzdat de păsărele voioase, când aud trilurile rândunelelor ce parcă îmi spun”Bună dimineaţă!”. Fericirea pentru mine este atunci când văd razele vii ale soarelui care se răsfrâng asupra pământului şi a lucrurilor de pe el, când sunt în mijlocul Naturii, unde pot să fiu liniştită -să-mi las gândurile să zboare departe, departe către infinit- singură cu cerul, Natura şi Dumnezeu. Aici îmi regăsesc sinele şi conştientizez că nu sunt doar fiinţă materială, ci şi spirituală, descoperindu-mi latura divină. Atunci îl simt pe Dumnezeu atât de aproape, încât simt fericirea.
Când privesc florile, creaţii sublime, ce revarsă bucurie şi strălucire în jur, mă simt cu adevărat binecuvântată şi fericită. Când văd zâmbetul candid ce se naşte pe chipul delicat al unui copil, privirea inocentă a unui animăluş, faţa radioasă a unei persoane iubite, mă simt bogată sufleteşte.
Fericire! Pictures, Images and Photos
Fericirea constă în a fi mulţumiţi cu noi înşine. De multe ori nu mai ştim să fim fericiţi fiind prinşi în rutina zilnică ce ne complică existenţa, în vîrtejul clipelor ce ne aruncă în bâltoacă frustrărilor şi a complexelor. Trebuie să ne oprim o clipă din alergarea nebună prin viaţă şi să ne ascultăm nevoile sufletului. Atunci vom şti să ne bucurăm de mirosul proaspăt al ploii, de verdele crud al firelor de iarbă ce se leagănă în adierea vântului, de cerul încărcat de stele din nopţile liniştite de vară, de frunzele arămii ce parcă valsează prin atmosmera încărcată de emoţie din zilele răcoroase de toamnă, de roadele pământului care musteşte de viaţă…de fiecare zâmbet ce ne pastelează efemeritatea clipelor.
Am încercat să-mi expun viziunea proprie asupra fericirii, modul cum o percep eu. Aş dori, de asemenea să închei cu câteva citate celebre despre fericire:
“Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deshide; dar, deseori, ne uităm atât de mult la uşa închisă încât nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi”. - Helen Adams Keller
“Cea mai mare parte a fericirii sau mizeriei noastre depinde de dispoziţia noastră şi nu de circumstanţe”. - Martha Washington
“Am invatat ca toata lumea vrea să traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre varf”.-Gabriel Garcia Marquez
“Componentele fundamentale ale fericirii sunt: să faci ceva, să iubeşti pe cineva şi să speri la ceva”. - Allan K. Chalmers

Vezi mai multe video din Muzica

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau