Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 12 septembrie 2010

Toamnă-i în mine


Soarele iubirii se pierde-n asfinţitul
aprins de focul verii,
Mă pierd în ploaia frunzelor solitare
Ca-ntr-un dans de fluturi.
Toamna-mi toarnă în vene lichid roşiatic,
picături de melancolie.
Clopotele metalice bat în mine uitarea,
lacrima unui dor stingher.
Fiinţa mi-e roasă de rugina clipelor,
omide înfometate.
Aud în depărtare strigătul pădurii arămii,
mamă îndurerată.
Îşi plânge copilele zburătoare, plecate
spre visuri de soare.
Brumă de gânduri îmi picură pe sufletul
înveşmântat în roze…
E toamnă-n inima înfiorată de doruri grele
ca plumbul…

10 septembrie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu