Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 15 septembrie 2010

Vânt de toamnă


Sufletul e dezbrăcat 
în frunzişul iubirii,
vântul furios îmi frânge 
crengile moi,
agăţate de trunchiul 
scrijelit de timp,
labirint tainic al veşnicelor întrebări.

În mine se cuibăreşte 
pasărea dorului
se înfruptă animalic 
din ciorchinele de vise,
hrănindu-mă cu iluzia dulce 
a dragostei,
Floare albă, legănată de 
... vântul durerii.


Un comentariu:

  1. As vrea sa scriu ceva si... nu stiu ce as putea sa scriu... Cuvintele sunt prea seci pentru a exprima ceea ce gandesc, ceea ce simt.
    Trebuie sa-ti spun, Lavinia, ca...te invidiez...
    Sper sa nu ma intelegi gresit: e o "invidie"... as zice constructiva.
    E adevarat... viata ti-a luat ceva pretios..dar in schimb ti-a dat ceva...ce putini dintre noi reusesc macar sa inteleaga...
    Tu reusesti sa "vezi", "sa simti"...ceea ce dincolo de tot ceea ce inseamna materie, de tot ceea ce inseamna consumism. Si e mare lucru!
    Si in plus esti inconjurata de iubire si, mai ales...reusesti sa daruiesti iubire!
    As avea atat de multe de spus...dar, cum am mai spus, cuvintele sunt prea seci...
    Sunt sigura ca tu reusesti insa sa citesti si printre randuri!
    Fana.

    RăspundețiȘtergere