Treceți la conținutul principal

Fericirea...


Ce este fericirea? Cu toţii ne întrebăm. Se zice că astăzi este Ziua Mondială a Fericirii. Eu nu sunt adepta încadrării unui concept atât de complex într-o singură zi. Fericirea este în accepţiunea mea construită din momente, din stări, din respiraţii de iubire. Ar fi un non sens şi o utopie să fim fericiţi o zi întreagă, mereu, iar viaţa aşa cum este ea în prezent nu ne dă acest drept de fericire perpetuă. Pentru fiecare om există o reţetă proprie, chiar dacă ingredientele sunt cam aceleaşi. Cam aşa arată reteţa mea inclusă în acest poem în proză:
Fericirea este pentru mine, bucuria răsăritului, 
când simt că respir viaţa în fiecare dimineaţă,
plimbarea norilor jucăuşi pe aleile cerului,
care-mi aduc în suflet o bucată de speranţă
trilul triumfător al rândunelelor ce mă trezesc
cu cântecul primăverii.
Fericirea este pentru mine evadare în braţele Naturii
când simt mângâierea frumuseţii divine prin miresme şi culori
când îmi vorbeşte o floare prin poeme tăcute,
când mugurii iubirii îmi vestesc că sunt iubită
şi aripile cuvintelor mă duc spre 
înălţimile şi adâncimile altui om.
Fericirea este pentru mine respiraţia unui alt suflet
când pot să iubesc fără să ştiu de ce şi cât,
când ascult ploaia emoţiilor şi-i înţeleg versul
când marea mă străbate c-un vis albastru
ce mă dansează până la capătul inimii tale
şi-mi zâmbeşte lumina.

(Fericirea, Lavinia Elena Niculicea, 20 martie 2016)

Comentarii

  1. Buna dimineata ! Felicitari sincere pentru tot ! Weekend placut va doresc si mult succes !

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna dimineata ! Felicitari sincere pentru tot ! Weekend placut va doresc si mult succes !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau