Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 11 martie 2016

Cugetări...


Am învăţat că viaţa e plină de paradoxuri... Trebuie să trecem prin întuneric, ca să apreciem lumina, să trecem prin durere, ca să ştim cum arată fericirea, să suportăm ploaia, pentru a vedea curcubeul, trebuie să purtăm dorul pentru a simţi iubirea şi să fim departe pentru a ne dori apropierea.
Ca şi în viaţă, şi în om se întâlneşte umbra cu lumina. Nu trebuie să ne speriem... Acolo unde există umbra, ştim că în apropiere este lumina. Ca după nori, soarele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu