Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 13 martie 2016

Inimă, învaţă-mă din nou să cânt


Primăvara ţese vise din fuioare de cer
îmbracă Natura în straie de bal
se nasc poeme încercănate de ger,
clipele ce m-au durut aleargă în aval.

Pe ghioceii cu priviri înlăcrimate
mi-am gravat iubirea de cuvânt,
durerea mi-a devenit soră, frate,
Inimă, învaţă-mă din nou să cânt.

Azi, surâsurile mi se destramă-n vânt
ca florile iubirii într-un anotimp târziu.
Te chem să plantezi pe al meu pământ
liniştii de Rai… Fluturi de suspine îţi scriu.

Prin catrene îi fac ochi dulci unei primăveri
să înmugurim ca visele-n lumină…
Cocori să poarte departe ale noaste poveri
în zbor de iluzii ne prindem, iubire fără vină.


O zi liniştită!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu