Mă plouă pe aripile gândului
cu flori de liliac în alb pictate
înmiresmate de un vis de iubire.
Mă pierd într-un April de dor
un zâmbet a înmugurit pe buza
sufletului ars de tainele existenţei.
Cerul şi-a deschis alene pleoapele
sorbind seninul din lacrima
născută de zăpada gândurilor mele.
Tăcerea adie printre liliacul înflorit
sălbatice dorinţe dansând în noapte
îmi prelungesc trăirea efemeră.
cu flori de liliac în alb pictate
înmiresmate de un vis de iubire.
Mă pierd într-un April de dor
un zâmbet a înmugurit pe buza
sufletului ars de tainele existenţei.
Cerul şi-a deschis alene pleoapele
sorbind seninul din lacrima
născută de zăpada gândurilor mele.
Tăcerea adie printre liliacul înflorit
sălbatice dorinţe dansând în noapte
îmi prelungesc trăirea efemeră.
Cerul şi-a deschis alene pleoapele
RăspundețiȘtergeresorbind seninul din lacrima "
multa sensibilitate Lavinia in poezia ta...
o zi linistita.
Va multumesc pentru trecere si pentru gandurile senine pe care mi le transmiteti. O zi placuta!
RăspundețiȘtergere