Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

marți, 24 mai 2011

Îmbracă-mă cu vise

îmbracă-mă cu vise
să mă pot plimba
pe cărări de gânduri
pavate cu dragoste
cu lumina dorului
din privirea-ţi melancolică
desenează-mi zâmbetul
pe cerul clipelor de mâine
imploră raza jucăuşă a lunii
să îmi mângâie tristeţea
închisă între genele
sufletului amorţit
ce picură lacrimă izbăvirii
privirea mea te caută
în înalţimile visului
în rătăciri de o clipă
să simt atingerea
infinitului.
adoarme-mă în taina
anotimpului ferice
cu şoaptele tăcutelor ploi
ce curg alert prin mine
ca într-un labirint
de cuvinte nerostite.

Un comentariu: