Treceți la conținutul principal

Mă simt ploaie

Ma simt ploaie
caldă de vară
mă preling pe
buzele-ţi moi
îţi sărut
infinitul regăsit
sorbind-ţi cu sete
lacrima
din colţul zâmbetului
amară ca o cafea băută
pe fugă
marea o simt
în ochii-ţi adânci
gustul lor e
dulce-sărat
la fel ca viaţa.
înot printe valuri
de suflet
mă lovesc de
stâncile gândurilor
tale
înserarea ne e
paravan
pentru iubirea
ce tăinuieşte
paradisul
cerul ne este
aproape,
picurându-ne
praf de stele
peste
visul furat.
iubeşte-mă ca un copil
cu luna în privire
pe ţărmul scăldat
de iluzii.
iubite, atinge-mă
cu gândul
să simt acum
talazul fericirii
cum se zbate-n mine.
şoapte de sirenă
îţi voi dărui
în asfinţitul aprins
de dorinţe
pescăruşii cu cântul lor
ne vor duce spre
orizontul
pictat în veşnicie.

Comentarii

  1. Anonim7 mai 2011 la 19:44

    mi-a intrat la suflet poezia ta, emana multa tandrete...si melodia este superba...felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. Lavi en rose8 mai 2011 la 15:29

    Va multumesc pentru ca sunteti o cititoare fidela a scrierilor mele. Ma bucur ca v-am atins inima...Asta e visul oricarui poet.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Florile cerului

  Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond.   Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine.   Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe