Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

sâmbătă, 7 mai 2011

Mă simt ploaie

Ma simt ploaie
caldă de vară
mă preling pe
buzele-ţi moi
îţi sărut
infinitul regăsit
sorbind-ţi cu sete
lacrima
din colţul zâmbetului
amară ca o cafea băută
pe fugă
marea o simt
în ochii-ţi adânci
gustul lor e
dulce-sărat
la fel ca viaţa.
înot printe valuri
de suflet
mă lovesc de
stâncile gândurilor
tale
înserarea ne e
paravan
pentru iubirea
ce tăinuieşte
paradisul
cerul ne este
aproape,
picurându-ne
praf de stele
peste
visul furat.
iubeşte-mă ca un copil
cu luna în privire
pe ţărmul scăldat
de iluzii.
iubite, atinge-mă
cu gândul
să simt acum
talazul fericirii
cum se zbate-n mine.
şoapte de sirenă
îţi voi dărui
în asfinţitul aprins
de dorinţe
pescăruşii cu cântul lor
ne vor duce spre
orizontul
pictat în veşnicie.

2 comentarii:

  1. mi-a intrat la suflet poezia ta, emana multa tandrete...si melodia este superba...felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc pentru ca sunteti o cititoare fidela a scrierilor mele. Ma bucur ca v-am atins inima...Asta e visul oricarui poet.

    RăspundețiȘtergere