Au început să mijească câteva raze de soare printre perdeau de nori plumburi ce mi-au acoperit viața în ultimele săptămâni. Așa cum se spune în popor: După ploaie iese și soarele. Sunt liniștită și bucuroasă că intervenția la inimă a tatălui a ieșit bine… simt că lucrurile reintră pe făgașul normal.
Vreau să cred că soarele va străluci tot mai puternic pe strada vieții mele iar mireasma primăverii îmi va inunda sufletul. Privirea mi se înseninează și încep să am deschidere către lucrurile frumoase din jur, pe care de multe ori le neglijăm, prinși fiind în vâltoarea evenimentelor. Îmi sunt datoare cu un zâmbet așa că schițez un surâs plin de candoare. În zâmbet citesc: iubire, acceptare, demnitate și autostimă, atât pentru mine cât și pentru cei ce mă înconjoară. Acum, pomișorii din curte par să fie scăldați în culorile vii ale speranței și optimismului.
Sunt emoționată la gândul că tata se va întoarce acasă în următoarele ore și îl voi putea îmbrățișa strâns. În lipsa lui, am încercat să-mi transfer poverile, neliniștile și speranțele din suflet în acest jurnal electronic. Am învățat câteva lecții de viață prețioase în tot acest timp.
Noi, oamenii ne aflăm într-o călătorie de explorare, încercând să ne descoperim și să ne autocunoaștem.
Nu putem ajunge la această performanță fără provocări și încercări. Avem nevoie să fim puși în situații limită, pentru a ne testa și a evolua în această călătorie interioară. Suntem loviti de vânturi potrivnice şi valuri napraznice pe marea existenţei în care ne zbatem sa plutim lin şi să rămânem la supafaţa. Însă, Dumnezeu ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru a naviga prin felurite furtuni ca bolile, dezamăgirile şi tragediile.
Speranţa, perseverenţa, credinţa şi iubirea reprezinta colacul nostru de salvare. Să ne agăţăm de el cu toată forţa pentru a ieşi la limanul fericirii. Furtunile nu ne pot doborî dacă le înfruntăm cu o atitdine potrivită. Îmi vin în minte următoarele cuvinte înţelepte: ”Ceea ce nu ne doboară, ne face mai puternici”.
Am învățat faptul că orice obstacol este o oportunitate pentru un progres ulterior. Cei care transformă obstacolele în oportunităţi sunt învingători prin viață. Pentru a găsi calea spre lumină, e nevoie să trecem şi prin întuneric. Însă, credința ne este un far luminos ce ne va ajuta să ajungem la destinația dorită.
"Despre viata nu se poate scrie decat cu un toc inmuiat in lacrimi". Emil Cioran
Vreau să cred că soarele va străluci tot mai puternic pe strada vieții mele iar mireasma primăverii îmi va inunda sufletul. Privirea mi se înseninează și încep să am deschidere către lucrurile frumoase din jur, pe care de multe ori le neglijăm, prinși fiind în vâltoarea evenimentelor. Îmi sunt datoare cu un zâmbet așa că schițez un surâs plin de candoare. În zâmbet citesc: iubire, acceptare, demnitate și autostimă, atât pentru mine cât și pentru cei ce mă înconjoară. Acum, pomișorii din curte par să fie scăldați în culorile vii ale speranței și optimismului.
Sunt emoționată la gândul că tata se va întoarce acasă în următoarele ore și îl voi putea îmbrățișa strâns. În lipsa lui, am încercat să-mi transfer poverile, neliniștile și speranțele din suflet în acest jurnal electronic. Am învățat câteva lecții de viață prețioase în tot acest timp.
Noi, oamenii ne aflăm într-o călătorie de explorare, încercând să ne descoperim și să ne autocunoaștem.
Nu putem ajunge la această performanță fără provocări și încercări. Avem nevoie să fim puși în situații limită, pentru a ne testa și a evolua în această călătorie interioară. Suntem loviti de vânturi potrivnice şi valuri napraznice pe marea existenţei în care ne zbatem sa plutim lin şi să rămânem la supafaţa. Însă, Dumnezeu ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru a naviga prin felurite furtuni ca bolile, dezamăgirile şi tragediile.
Speranţa, perseverenţa, credinţa şi iubirea reprezinta colacul nostru de salvare. Să ne agăţăm de el cu toată forţa pentru a ieşi la limanul fericirii. Furtunile nu ne pot doborî dacă le înfruntăm cu o atitdine potrivită. Îmi vin în minte următoarele cuvinte înţelepte: ”Ceea ce nu ne doboară, ne face mai puternici”.
Am învățat faptul că orice obstacol este o oportunitate pentru un progres ulterior. Cei care transformă obstacolele în oportunităţi sunt învingători prin viață. Pentru a găsi calea spre lumină, e nevoie să trecem şi prin întuneric. Însă, credința ne este un far luminos ce ne va ajuta să ajungem la destinația dorită.
"Despre viata nu se poate scrie decat cu un toc inmuiat in lacrimi". Emil Cioran
Comentarii
Trimiteți un comentariu