Lavi en rose

Eram pe o potecă care ducea spre pădurea ca de argint din apropiere,unde obişnuiam să mă refugiez,să evadez din cotidianul încărcat de lucruri superficiale şi împovărătoare.Acolo era Raiul meu,un univers de visare,linişte,de regasire a copilăriei.În drumul meu spre acel loc de vrajă,am întâlnit o fiinţă zveltă şi înaltă.Părea o zână desprinsă din poveştile copilărilei.În ochii ei era un cer senin cu mii şi mii de raze ce răspândeau lumină şi căldură în a mea cale. Avea un păr galben-auriu parcă rupt direct din soare.În vocea ei era un tril dulce de păsărele ce-ţi doreai la nesfârşit s-o asculţi.Avea o rochie albă de voal prin care se deşluşea corpul frumos sculptat,parca de Michelangelo,un aer angelic,diafan şi un mers elegant de căprioară.Pe al ei păr lung şi mătăsos avea o coroniţă de lăcrămioare asemenea unei prinţese venită de pe un tărâm de basm.La cingătoare erau prinşi muguri de speranţă.Purta în braţe un coş mare cu flori ce-mi aducea în suflet mireasma inconfundabilă a dragost...

Am un dor adânc de primăvară… de viaţă! Vreau să simt emoţia vie a primăverii. O pasăre îşi scutură penele-i lucioase de zăpada noroioasă şi pare-se că se întreabă la fel ca mine:”De ce primăvara nu mai vine?Pe ce tărâmuri rătăceşte? O zi trece,alta vine…văd în depărtare un stol de cocori ce-mi aduce iz de schimbare,anunţându-mă că primăvara bate la uşă şi îşi pregăteşte triumfala intrare.Soarele râde spre mine,aruncându-mi zâmbete de lumină de pe un cer acoperit de albăstrele iar vântul adie blând şi alintă pământul cu vorbe de dor. Primăvara este anotimpul pe care-l iubesc cel mai mult şi asta pentru că în această perioadă a anului simt pregnant cum fiorul vieţii îmi atinge fiecare celulă.Primăvara îmi insuflă prospeţime,lumină,optimism,vitalitate,exuberanţă,dar mai ales iubire.Totul se regenerează,de la plante la oameni.Simt că trăiesc din nou,că gîndurile,sentimentele,dorinţele se regenerează şi respir viaţa în cel mai intens mod.Totul este vaporos,înnoit,expansiv şi mă duce î...

Vreau să fie din nou primăvară În suflet să-mi înflorească ghiocei, Lacrima ta să nu mă mai doară Iubirea să ne acopere cu flori de meri. Iubirea să ne fie o ploaie caldă de vară, Îngerii să ne acopere uşor cu aripile lor Să transcedem durerea unui trup de lut Să simţim că sufletele ni se înalţă în zbor. 3 martie 2009 Te caut Te caut în lacrima de cristal a izvorului, Te caut în vuietul copacilor trişti,solitari Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai. Te caut în ploaia caldă şi târzie de mai Te caut în pământul închistat de durere Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai. Te caut pe cerul de dor,pierdut în infinit, Te caut în florile suave,scăldate de soare Să-mi aduci o clipe de iubire furate din Rai. Te caut pe cerul încărcat de mii şi mii de stele, Te caut în curcubeul ce aruncă pe sol raze divine Te caut şi…te regăsesc în inima-mi ce arde cu patos. 19 august 2009 Când dormi… Când dormi,eu te privesc Inima,incet ţi-o ascult Şi vreau atât să te sărut, Ce mult… eu te doresc! Cân...

Acum câteva zile,cineva m-a incitat la un dialog al sincerităţii pe care eu l-am intitulat „Dialog cu omul interior”.De ce acest titlu?Îmi place să las ca imaginaţia-o pasăre neobosită-să atingă cele mai temerare culmi ale necunoscutului şi cunoaşterii.Este vorba de un chestionar ce avea să-mi sondeze cele mai pure simţăminte,să scoată la iveală ceea ce gândesc şi simt cu adevărat.De la nişte simple întrebări,a luat naştere acest eseu.Una din întrebări suna cam aşa: -Din punctul tău de vedere, ce înseamnă„naturaleţea”la o persoană? În opinia mea,naturaleţea înseamnă să fii tu în orice situaţie,să te exprimi aşa cum sufletul îţi dictează,să nu te laşi încorsetat în anumite tipare şi să nu faci compromisuri pentru a fi acceptat de cei din jur. O persoană naturală a învăţat să zâmbească, îţi dă o stare de bine când te afli în apropierea ei şi nu poartă măşti pentru a impresiona şi a fi apreciată de cei din jur.O astfel de persoană se poartă firesc,nu-şi cenzurează trăirile ci se exprimă ...

Îţi mulţumesc iubitul meu,că exişti,şi că te conjugi cu verbul”A FI”.”TU EŞTI” şi prin urmare „EU SUNT”.Fără tine,nici eu nu aş exista. Suntem două suflete rătăcite pe insula Iubirii,înconjuraţi de un ocean de fericire şi armonie. Vânturi divine ne-au adus aici.Barca vieţii a naufragiat pe această insulă minunată.Ne-am regăsit după lungi căutări,navigând mări de deznădejde şi suferinţă şi am ajuns să ne descoperim aici pe insula Iubirii pe care suntem doar noi doi,iubitul meu. Oh,iubitul meu privirea ta e un lac în care se răsfrâng tainicele raze ale lunii.Vreau să mă scufund în ochii tăi enigmatici şi să plutesc uşor în unduirile sufletului tău.Vreau să-ţi sorb până la ultima picătură parfumul unic al sufletului tău.Să mor de beţia de trăiri sublime ce mi le-ai inspirat.Te caut necontenit pe cerul de opal,iubirea mea.Te regăsesc printre stelele ce lucesc cu putere ca nişte diamante.Te caut în lacrimile cerului,picurii care-mi potolesc solul însetat al fiinţei mele.Te regăsesc în razel...

Noi suntem asemenea unor învăţăcei micuţi ce păşim încrezători şi plini de speranţă în şcoala vieţii.La început,călcăm timid pragul clasei pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o,nivelul de învăţare.Mai întăi,cunoştinţele pe care ni le însusim sunt elementare.Trebuie să ne hrănim cu lapte,o hrană uşoară pe care să o putem digera,apoi sa trecem la ceva mai solid.Iniţial,învăţăm abecedarul vieţii.Cea mai importantă literă pe care noi o pronunţăm este”I” de la „Iubire”.Ea este indispensabilă pentru a forma cuvintele importante ale veţii.De fapt,trebuie să învăţăm toate literele vieţii.Pe parcurs ce anii trec,unii dintre noi trec de la o clasă la alta,însă alţii rămân repetenţi,trebuin să înveţe din nou anumite lecţii.Ideea e că noi trecem prin anumite etape de învăţare cu scopul de a evolua,de a deveni persoane complete.Iar pentru asta e necesar să învăţăm unele lecţii.De preferat e, ca atunci când primim anumite lecţii în viaţă,să le înţelegem şi să ni le însuşim pentru a nu le mai repeta.Mie,vi...

Trandafirii roşii sunt un simbol al dragostei profunde şi eterne . Ecou de toamnă Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci, Mă inundă un potop de vagi sentimente Ce s-au depus în mine ca nişte sedimente, Şi mă duc în valea cu suspini şi tristeţi. Acum,ale tale amintiri sunt frunze îngălbenite, Ce s-au desprins din pomul timpului perfid, S-au aşternut în inimă ca un covor de sterpe dorinţe, Şi se fac ecou al toamnei… trist anotimp. 17 noiembrie 2007 Plâng trandafirii Plâng trandafirii veştejiţi de dor şi suspine, Plâng cu lacrimi de rouă,picături de cer Si spinii adânci îi dor…o,Doamne ce dor. Cerul se îmbracă cu o mantie de plumb Si vântul le mângâie suav petalele de catifea. Plâng trandafirii însângeraţi de amor Lăsând în lume dulci poeme celeste Petalele le sunt înmuiate în asfinţitul de foc Suspinând tainic iubirea pierdută-n zare. Plâng trandafirii a lor moarte prematură, Petalele-şi scutura,nimic nu-i mai alina… 20 martie 2009 4 decembrie 2009 ...