Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

joi, 11 februarie 2010

DIALOG CU OMUL INTERIOR

Acum câteva zile,cineva m-a incitat la un dialog al sincerităţii pe care eu l-am intitulat „Dialog cu omul interior”.De ce acest titlu?Îmi place să las ca imaginaţia-o pasăre neobosită-să atingă cele mai temerare culmi ale necunoscutului şi cunoaşterii.Este vorba de un chestionar ce avea să-mi sondeze cele mai pure simţăminte,să scoată la iveală ceea ce gândesc şi simt cu adevărat.De la nişte simple întrebări,a luat naştere acest eseu.Una din întrebări suna cam aşa:

-Din punctul tău de vedere, ce înseamnă„naturaleţea”la o persoană?

În opinia mea,naturaleţea înseamnă să fii tu în orice situaţie,să te exprimi aşa cum sufletul îţi dictează,să nu te laşi încorsetat în anumite tipare şi să nu faci compromisuri pentru a fi acceptat de cei din jur.
O persoană naturală a învăţat să zâmbească, îţi dă o stare de bine când te afli în apropierea ei şi nu poartă măşti pentru a impresiona şi a fi apreciată de cei din jur.O astfel de persoană se poartă firesc,nu-şi cenzurează trăirile ci se exprimă franc şi direct şi a învăţat să fie liberă asemenea unei păsări care se lasă purtată de curenţii de aer spre cele mai înalte zări,spre cele mai îndepărtate locuri.Un om care nu e natural se aseamănă cu o pasăre închisă într-o colivie a inhibiţiilor,a complexelor,a temerilor,a aparenţelor şi a constrângerilor extrerioare.Trăirile îi sunt fade,artificiale şi nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple.Din păcate,în societatea zilelor noastre sunt tot mai multe persoane de acest gen,care şi-au pierdut naturaleţea şi pun accent pe lucrurile sofisticate,pompoase,neautentice.Încerc să nu mă număr printre aceste persoane,ci să las ca „copilul din mine” să iasă la suprafaţă,nelăsând ca bucuria să fie înăbuşită de spiritul actual amprentat de superficialitate,duplicitate şi materialism.Pentru asta e nevoie să îmbrac haina simplităţii pentru a-mi acoperi tendinţa spre aroganţă,măreţie,ambiţii egoiste şi orgoliu înnăscut.
Exemplul de simplitate cel mai elocvent este Iisus.Toată viaţa lui a fost bazată pe modestie,smerenie,simplitate şi profunzime.Din exemplul lui învăţ că a fi un om simplu înseamnă a trăi fiecare clipă prezentă cu intensitate,a discerne ce este cu adevărat important în viaţă şi a extrage din ea lucrurile care ne imbogăţesc şi ne împlinesc.Un om simplu are o viaţă spirituală,arată prin ceea ce gandeşte şi acţionează că a înţeles care e voia divină şi porneşte pe calea autentică către Dumnezeu înarmat cu bun-simţ şi înţelepciune.Simplitatea este o caracteristică a omului matur care şi-a intuit realitatea interioară şi care dă dovadă de multă transparenţă,fără să se teamă de cum va fi perceput de realitatea exterioară.
Mărturisesc că am un dor arzător de simplitate…de candoare…de libertate…de tot ce înseamnă viaţă.Să rămânem simpli presupune să rămânem în dragostea şi trăirea Lui Dumnezeu,respirând adânc clipe de lumină răsfrânte în sufletul nostru avid de eternitate.Am învăţat definiţia naturaleţii şi simplităţii trăind profund bucuria de „a fi”.

-Ce te inspira in viata de zi cu zi ?

Oamenii care-mi stau alături,membrii familiei,oamenii valoroşi pe care-i întâlnesc,îmi sunt modele şi constituie pentru mine o sursă reală de insiraţie.În plus,iubirea pentru semeni,pentru frumos mă inspiră şi mă motivează să fac ca fiecare zi din viaţa mea să fie una generatoare de satisfacţii şi fericire.Faptul de a fi în mijlocul Naturii şi de a contempla frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu,de a evada în lumea poveştilor prin intermediul cărţilor ce le răsfoiesc,mă inspiră în tot ceea ce fac.Tot ce e viu şi autentic mă inspiră.Cred că trebuie sa privim în interiorul şi exteriorul nostru pentru a ne găsi inspiraţia zi de zi şi a deveni creatori a unei vieţi împlinite.Cred că e important să înveţi să te motivezi,să găseşti în fiecare clipă puterea de a crea,de a-ţi canaliza energia şi resursele sufleteşti în direcţia dorită,spre atingerea propriilor obiective.

-Crezi in faptul că„visele pot deveni realitate”? Justifică.

Eu cred că visurile,idealurile pot deveni realitate atâta timp cât credem cu tărie în ele şi luptăm pentru a le împlini.E important să avem o atitudine optimistă,să ştim cu exactitate ce vrem,să avem o abordare realistă a lucrului pe care-l dorim cu ardoare în viaţa noastră şi să nu ne lăsăm ca nimeni să ne demoralizeze şi să ne îndepărteze de obiectivul propus. Mi se par potrivite următoarele versuri ce-i aparţin poetului Radu Gyr:
„Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,nici ochii când în lacrimi ţi-s,
Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis.
Cred că atunci când încetăm să mai visăm,încetăm să mai existăm şi suntem cu adevărat învinşi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu