Treceți la conținutul principal

DIALOG CU OMUL INTERIOR

Acum câteva zile,cineva m-a incitat la un dialog al sincerităţii pe care eu l-am intitulat „Dialog cu omul interior”.De ce acest titlu?Îmi place să las ca imaginaţia-o pasăre neobosită-să atingă cele mai temerare culmi ale necunoscutului şi cunoaşterii.Este vorba de un chestionar ce avea să-mi sondeze cele mai pure simţăminte,să scoată la iveală ceea ce gândesc şi simt cu adevărat.De la nişte simple întrebări,a luat naştere acest eseu.Una din întrebări suna cam aşa:

-Din punctul tău de vedere, ce înseamnă„naturaleţea”la o persoană?

În opinia mea,naturaleţea înseamnă să fii tu în orice situaţie,să te exprimi aşa cum sufletul îţi dictează,să nu te laşi încorsetat în anumite tipare şi să nu faci compromisuri pentru a fi acceptat de cei din jur.
O persoană naturală a învăţat să zâmbească, îţi dă o stare de bine când te afli în apropierea ei şi nu poartă măşti pentru a impresiona şi a fi apreciată de cei din jur.O astfel de persoană se poartă firesc,nu-şi cenzurează trăirile ci se exprimă franc şi direct şi a învăţat să fie liberă asemenea unei păsări care se lasă purtată de curenţii de aer spre cele mai înalte zări,spre cele mai îndepărtate locuri.Un om care nu e natural se aseamănă cu o pasăre închisă într-o colivie a inhibiţiilor,a complexelor,a temerilor,a aparenţelor şi a constrângerilor extrerioare.Trăirile îi sunt fade,artificiale şi nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple.Din păcate,în societatea zilelor noastre sunt tot mai multe persoane de acest gen,care şi-au pierdut naturaleţea şi pun accent pe lucrurile sofisticate,pompoase,neautentice.Încerc să nu mă număr printre aceste persoane,ci să las ca „copilul din mine” să iasă la suprafaţă,nelăsând ca bucuria să fie înăbuşită de spiritul actual amprentat de superficialitate,duplicitate şi materialism.Pentru asta e nevoie să îmbrac haina simplităţii pentru a-mi acoperi tendinţa spre aroganţă,măreţie,ambiţii egoiste şi orgoliu înnăscut.
Exemplul de simplitate cel mai elocvent este Iisus.Toată viaţa lui a fost bazată pe modestie,smerenie,simplitate şi profunzime.Din exemplul lui învăţ că a fi un om simplu înseamnă a trăi fiecare clipă prezentă cu intensitate,a discerne ce este cu adevărat important în viaţă şi a extrage din ea lucrurile care ne imbogăţesc şi ne împlinesc.Un om simplu are o viaţă spirituală,arată prin ceea ce gandeşte şi acţionează că a înţeles care e voia divină şi porneşte pe calea autentică către Dumnezeu înarmat cu bun-simţ şi înţelepciune.Simplitatea este o caracteristică a omului matur care şi-a intuit realitatea interioară şi care dă dovadă de multă transparenţă,fără să se teamă de cum va fi perceput de realitatea exterioară.
Mărturisesc că am un dor arzător de simplitate…de candoare…de libertate…de tot ce înseamnă viaţă.Să rămânem simpli presupune să rămânem în dragostea şi trăirea Lui Dumnezeu,respirând adânc clipe de lumină răsfrânte în sufletul nostru avid de eternitate.Am învăţat definiţia naturaleţii şi simplităţii trăind profund bucuria de „a fi”.

-Ce te inspira in viata de zi cu zi ?

Oamenii care-mi stau alături,membrii familiei,oamenii valoroşi pe care-i întâlnesc,îmi sunt modele şi constituie pentru mine o sursă reală de insiraţie.În plus,iubirea pentru semeni,pentru frumos mă inspiră şi mă motivează să fac ca fiecare zi din viaţa mea să fie una generatoare de satisfacţii şi fericire.Faptul de a fi în mijlocul Naturii şi de a contempla frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu,de a evada în lumea poveştilor prin intermediul cărţilor ce le răsfoiesc,mă inspiră în tot ceea ce fac.Tot ce e viu şi autentic mă inspiră.Cred că trebuie sa privim în interiorul şi exteriorul nostru pentru a ne găsi inspiraţia zi de zi şi a deveni creatori a unei vieţi împlinite.Cred că e important să înveţi să te motivezi,să găseşti în fiecare clipă puterea de a crea,de a-ţi canaliza energia şi resursele sufleteşti în direcţia dorită,spre atingerea propriilor obiective.

-Crezi in faptul că„visele pot deveni realitate”? Justifică.

Eu cred că visurile,idealurile pot deveni realitate atâta timp cât credem cu tărie în ele şi luptăm pentru a le împlini.E important să avem o atitudine optimistă,să ştim cu exactitate ce vrem,să avem o abordare realistă a lucrului pe care-l dorim cu ardoare în viaţa noastră şi să nu ne lăsăm ca nimeni să ne demoralizeze şi să ne îndepărteze de obiectivul propus. Mi se par potrivite următoarele versuri ce-i aparţin poetului Radu Gyr:
„Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,nici ochii când în lacrimi ţi-s,
Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis.
Cred că atunci când încetăm să mai visăm,încetăm să mai existăm şi suntem cu adevărat învinşi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau