Treceți la conținutul principal

INSULA IUBIRII

Îţi mulţumesc iubitul meu,că exişti,şi că te conjugi cu verbul”A FI”.”TU EŞTI” şi prin urmare „EU SUNT”.Fără tine,nici eu nu aş exista.
Suntem două suflete rătăcite pe insula Iubirii,înconjuraţi de un ocean de fericire şi armonie. Vânturi divine ne-au adus aici.Barca vieţii a naufragiat pe această insulă minunată.Ne-am regăsit după lungi căutări,navigând mări de deznădejde şi suferinţă şi am ajuns să ne descoperim aici pe insula Iubirii pe care suntem doar noi doi,iubitul meu. Oh,iubitul meu privirea ta e un lac în care se răsfrâng tainicele raze ale lunii.Vreau să mă scufund în ochii tăi enigmatici şi să plutesc uşor în unduirile sufletului tău.Vreau să-ţi sorb până la ultima picătură parfumul unic al sufletului tău.Să mor de beţia de trăiri sublime ce mi le-ai inspirat.Te caut necontenit pe cerul de opal,iubirea mea.Te regăsesc printre stelele ce lucesc cu putere ca nişte diamante.Te caut în lacrimile cerului,picurii care-mi potolesc solul însetat al fiinţei mele.Te regăsesc în razele calde de soare ce îmi usucă stropii interiori.Te caut printre verdele viu al firelor de iarbă,ce-mi oxigenează fiinţa cu iubire.Te caut printre frunzele ruginii ce acoperă pămantul jilav,sa-mi aduci belşug de pure simţăminte.Te caut şi te regăsesc doar în oceanul sufletului meu,pe insula iubirii.Oh,iubitul meu,mă bucur că ai intrat în viaţa mea…te-am aşteptat şi te-am creat în visele mele noapte de noapte.Tu eşti răspunsul primit la grele întrebări.Cuvintele tale de dragoste sunt perlele sufletului meu.Tu scrii în mine dorinţe de foc,idealuri măreţe şi speranţe rupte din cer.Eşti poemul regăsirii şi al întregirii fiinţei mele.Tu eşti metafora ce-mi înfrumuseţează filele existenţei.În rime,scrii în mine cuvinte pline de dor.Eşti versul dulce ce-l recită cu patos sufletul meu.
În zâmbetul tău descopăr o lume de basm,de visare,o lume dulce a copilăriei.Privirea ta duioasă îmi mângâie inima,îmi sărută sufletul de doruri încărcat.Aş vrea să-ţi surprind fiecare clipă a sufletului tău,să-ţi imortalizez fiecare trăire ce-mi face inima să vibreze cu putere şi să cânte iubirea.
Iubitul meu,mă bucur că ai intrat în viaţa mea…te-am aşteptat şi te-am creat în visele mele noapte de noapte.De fiecare dată când mă priveşti îmi atingi sufletul.Când mă uit la chipul tău văd dragoste.În ochii tăi se răsfrâng razele lunii ca într-un lac aureolat de umbrele întunericului.Cuvintele tale nerostite îmi ating fiinţa pînă în cele mai adânci cotloane ale sufletului meu.Nu e nevoie să rosteşti nici un cuvânt pentru ca sufletul meu să recunoască dragostea ta.E de ajuns o privire,un gând şi inima mea vibrează,simţindu-te ca pe un ecou al ei.Îmi poţi atinge,zvânta picurii reci ce-mi curg în suflet cu privirea ta de soare ce-mi aruncă mii de raze vii şi calde şi care-mi metamorfozează fiinţa într-un fluture de o frumuseţe rară ce îşi deschide aripile către Infinit. Acest fluture începe să zboare spre cea mai frumoasă floare-spre sufletul tău -se aşează şi îi soarbe toată dulceaţă,simţind bucuria deplină de a trăi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...