Lavinia
Elena Niculicea: Dna Viorica Rădoi ce v-a determinat să urmați calea medicinei?
Viorica
Rădoi: Nu am neapărat un
moment sau un eveniment crucial care să mă fi determinat să aleg medicina. Știu
doar că de „când mă știu” am vrut să fiu medic.
L.E.N.:
De ce ați ales o specializare atât de complexă, precum genetica?
V.
R.: Totul a plecat de
la o colegă pe care am înâlnit-o în timpul stagiaturii mele. Era cu un an mai
mare și era rezident genetică medicală. Nu auzisem până atunci de o astfel de specialitate,
dar practic ea mi-a trezit interesul pentru genetică, astfel încât anul următor
la rezidențiat am ales Genetică Medicală. Apoi am plâns o zi întreagă
gândindu-mă cum mă descurc eu în România cu o asemenea alegere. Mi-am
revenit și am pornit să învăț și să „propovăduiesc” utilitatea specialității printre
colegii cu alte specializări.
L.E.N.:
Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați alege aceeași meserie? Dacă da, de ce?
V.
R.: Da, clar același
lucru aș face. Este o meserie care mă împlinește, mi se potrivește și îmi place
teribil de mult. Îmi place să o practic, să îi ajut pe alții să o descopere și
să înțeleagă cât este de utilă.
L.E.N.:
Ne puteți spune care sunt cele mai mari provocări și satisfacții în meseria
dvs?
V.
R.: Provocările au
fost de la început, de când nimeni nu auzise de genetică medicală și nu existau
laboratoare performante pentru analizele genetice. Provocarile sunt și acum
când deja avem la dispoziție astfel de laboratoare. Putem face teste despre
care inițial doar citeam, însă asta nu înseamnă că nu ne provoacă fiecare pacient
în parte, în încercarea de a pune un diagnostic.
Satisfacțiile sunt mari, atât în sfera umană (ajutând
pacienții să înteleagă ce se întâmplă), cât și în cea profesională, având în
vedere volumul mare de informații noi pe care le descoperim în fiecare zi în
specialitatea noastră.
L.E.N.:
Cum arată o zi din viața dvs.?
V.
R.: Plină. Începe în
jurul orei 7, fie cu pacienți, fie cu activitate de laborator, continuă în
unele zile și cu activitatea didactică, și neaparat există timpul petrecut cu
fiica mea, mai puțin decât ar trebui, dar cu multă iubire.
L.E.N.:
Cum pot fi depistate bolile genetice? Și când?
V.
R.: Foarte multe boli
genetice pot fi diagnosticate, nu întotdeauna repede sau ușor, însa se poate,
având în vedere cât de mult s-au dezvoltat tehnicile de analiză genetică în
ultima perioadă. Pot fi depistate preconcepțional, preimplantațional, prenatal
sau postnatal.
L.E.N.:
Se zice că viitorul e scris în stele... Am putea spune că viitorul e scris și în
testele genetice. Din păcate însă, astfel de teste sunt majoritatea
costisitoare, iar unele dintre ele nu se fac în ţară. Ce teste genetice există
în diagnosticarea unor boli grave? Există și la noi în țară?
V.R.: Nu trebuie să ne gândim că putem afla orice studiind
structura materialului genetic, există mulți factori epigenetici ce pot
influența expresia informației pe care o deținem în genele noastre. Testele
genetice devin din ce în ce mai ieftine, sigur că la noi în țară nu sunt
suportate de asigurări, fiind o problemă serioasă. Există sau existau programe
care ar fi trebuit să asigure accesul gratuit la testare genetică pentru
pacienții cu anumite afecțiuni, însă, din păcate, nu toate sunt funcționale.
L.E.N.:
Există tot mai multe cazuri de distrofie
musculară. Ce posibilități de tratament au aceste persoane?
V.R.: Pentru distrofia musculară Duchenne/Becker sunt aprobate
tratamente specifice pentru anumite defecte genetice.
L.E.N.: Ce părere aveți despre terapia genică? Ce perspective reale are această abordare inovatoare?
V.R.: Terapia genică este în cercetare de foarte mulți ani, cu
rezultate variabile. Cele mai noi cercetări se axează pe
influențarea/modificarea expresiei genice în cazul unor boli genetice.
L.E.N.:
Ce sfaturi le oferiți persoanelor care se confruntă cu o boală genetică și
caută cu disperare o cale de vindecare?
V.R.: O vindecare propriu-zisă (cu dispariția cauzei) pentru
bolile genetice nu există în acest moment. Însă apar permanent informații
despre terapii inovatoare ce aduc speranțe pentru multi pacienți cu boli
genetice sau pentru pacienții oncologici.
L.E.N.: Ce se poate face pentru a schimba sistemul medical din România, iar cercetarea să ocupe un loc important în cadrul acestui sistem?
V.R.: Mentalitatea noastră trebuie schimbată. Trebuie ca noi,
medicii, să ne implicăm mai mult în sprijinul pacienților, în procesul de
convingere a sistemului de conducere de necesitatea testelor genetice sau a
tratamentelor specifice. Din păcate, sunt situații în care medicii nu își
informează corect pacienții despre toate opțiunile pe care le au (chiar dacă sunt
puține). În ceea ce privește cercetarea, în acest moment (și mai tot timpul)
problema majoră o reprezintă lipsa finanțării, dar și inexistența unor proiecte
serioase și cu aplicabilitate practică.
L.E.N.: Având în vedere exodul
medicilor români în afară, nu v-ați gândit să munciți în altă țară?
V.R.: Nu.
L.E.N.: Ce vă place să faceți cel mai mult în timpul liber? Ce vă face fericită?
V.R.: Îmi place să îmi petrec timpul cu fiica mea, să citesc
și să călătoresc.
L.E.N.:
De unde vă extrageți puterea pentru a putea înfrunta provocările?
V.R.:
Puterea vine din lucrurile care
mă înconjoară – dacă sunt bune și frumoase îmi dau energie, daca nu, atunci mă
provoacă să schimb.
L.E.N.:
Ce proiecte aveți pentru viitor?
V.R.:
Nu sunt proiecte deosebite,
vreau doar să îmi pot face meseria cât mai bine, să le fiu aproape pacienților
mei, să continui un proiect cu implicații umanitare, lucruri pe care le face
orice medic în fiecare zi.
Interviu realizat de Lavinia Elena Niculicea pentru Jurnal Social
Comentarii
Trimiteți un comentariu