Treceți la conținutul principal

Concluziile halucinante ale oamenilor de știință: Creierul se autodevorează, dacă nu dormim suficient!



Un somn odihnitor poate face diferența dintre o zi bună și una proastă. Lipsa somnului poate să cauzeze probleme serioase de sănătate. Și nu doar atât. Aceasta ar putea determina creierul să se autodevoreze.
Nevoia de somn înseamnă mai mult decât refacerea energiei la fiecare 12 ore. De fapt, atunci când dormim, creierul nostru își schimbă starea pentru a îndepărta produsele secundare toxice ale activității neuronale, lăsate în urmă în timpul zilei.
Cercetătorii au descoperit că somnul insuficient, pe o perioadă îndelungată, face ca o cantitate semnificativă de neuroni și sinapse să dispară. Chiar dacă somnul este recuperat, daunele nu mai pot fi reparate.
Echipa, condusă de neurologul Michele Bellesi, de la Universitatea Politehnică din Ancona, a examinat creierul unor șoareci deprivați de somn și pe cel al unor șoareci bine odihniți și a descoperit asemănări bizare.
La fel ca celulele din alte părți ale corpului, neuronii din creier sunt în mod constant reînnoiți de două tipuri diferite de celule gliale (astrocite), cu rol de suținere, care sunt numite adesea adezivul sistemului nervos.
Celulele microgliale sunt responsabile pentru eliminarea celulelor uzate printr-un proces numit fagocitoză – care înseamnă ,,a devora”" în greacă.
Celulele astrocite acționează ca niște mini-aspiratoare în creier, ,,curățind” celulele moarte pe măsură ce creierul îmbătrânește. Este cunoscut faptul că acest proces apare atunci când dormim pentru a îndepărta uzura neurologică a zilei, dar acum se pare că același lucru se întâmplă când suntem privați de somn.
Dar, mai degrabă decât să fie un lucru bun, creierul exagerează cu ,,curățarea” și începe să facă mai mult rău decât bine.
Gândește-te că gunoiul trebuie să fie eliminat în timp ce dormi, iar cineva intră în casă după mai multe nopți nedormite și aruncă, fără a face distincție, televizorul, frigiderul și câinele familiei. Asta se întâmplă și în cazul creierului. În timpul somnului, ,,gunoiul" e sortat corespunzător, fiind șterse informatiile inutile. Însă atunci când organismul e privat de somn, această sortare se face ,,întâmplătorpierzându-se neuroni funcționali, care nu ar trebui înlăturați.
„Am arătat pentru prima oară că porțiuni din sinapse sunt pur și simplu mâncate de astrocite, din cauza lipsei de somn”, a declarat Michele Bellesi, coordonatorul studiului.
În pofida acestui proces bizar, echipa de cercetători arată că ceea ce se întâmplă în creier este, de fapt, un lucru bun.
„Sinapsele din creierul nostru sunt ca niște piese de mobilier, care la un moment dat se deteriorează. Astfel, ele au mai multă nevoie de a fi curățate, eventual eliminate”, adaugă Michele Bellesi.
Studiul, publicat în Journal of Neuroscience, a demonstat că, în cazul șoarecilor de laborator, care au fost privați de somn, celulele creierului sunt mult mai active.
Când lipsa de somn este una gravă, încep să fie eliminate unele dintre cele mai vechi si mai folositoare informații.
Oamenii de știință și-au exprimat îngrijorarea că o activitate intensă a celulelor microgliale ar duce la apariția bolii Alzheimer sau a altor afecțiuni neurologice.
Dar faptul că moartea cauzată de Alzheimer a crescut cu 50% din 1999, împreună cu lupta pe care mulți o duc pentru a avea un somn bun, înseamnă că este ceva vital și trebuie să ajungem la miezul acestei probleme – și rapid…

Știre redactată de Lavinia Elena Niculicea


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau