Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

sâmbătă, 7 februarie 2015

Poate că uneori...


Doar cei laşi se ascund, renunţă şi pleacă. Cei curajoşi aleg să se deschidă în faţa vieţii şi a inimii iubite, nu rup petalele dragostei, nu renunţă uşor, ci rămân şi luptă alături de cine le e drag.
Când ai cea mai mare nevoie de cineva, atunci el pleacă. Când vrei cel mai mult să simţi grija celuilalt, atunci el te învăluie cu nepăsarea. Cei care simt iubire, nu pot să stea departe de ceea ce iubesc.
Am învăţat că nimeni nu e prizonierul vieţii tale. Omul e liber în gânduri şi simţire, ca o pasăre ce nu e făcută să stea în colivie, ci să zboare spre tărâmuri de dor. La un moment dat, toţi dorim să ne îndepărtăm… de „cineva” care nu ne înţelege, de „ceva” care ne doare. La un moment dat toţi dorim să rămânem… lângă cel care ne ascultă gândurile, lângă liniştea care ne vorbeşte prin mii de visuri. Poate că uneori ne dorim ca tăcerea să spună mai mult decât cuvintele. Poate că uneori sufletele noastre şi-au pierdut paşii, dar în final s-au întors "acasă", acolo unde clipele ne povestesc despre fericire. Poate că uneori depărtările ne fac să ne apropiem mai mult inimile. 
Dacă eşti departe, vreau să-mi simţi „te iubesc-ul”, dacă eşti aproape vreau să-mi ştergi lacrima cu o privire.

7.02.2015

Lavinia Elena Niculicea
If you go...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu