Paşii mei se pierd
pe aleile trecutului,
pavate cu amintiri,
de care mă împiedic azi
Mă înveşmânt cu aripile
unui mâine limpezit
de lacrimi plânse-n cuvinte.
Zbor cât mai departe
să văd cu inima
culoarea unui gând
văzut doar de îngeri
ce mi-au aşezat cerul,
când tu mi-ai zâmbit,
în inima mea însetată
de minunile iubirii...
Cad în visare,
mă lovesc de dor
îmi sângerează visul,
balsam îmi e clipa.
Mă ridică braţul
speranţei,
şi alerg cu dragostea
pe aceeaşi cărare,
... numită viaţă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu