Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

duminică, 8 februarie 2015

Mi-e dor de tine, mamă


Mi-e atât de dor de tine, mamă,
de a ta privire ca o noapte blândă.
De dorul tău îmi cada o lacrimă
din inima-mi ce nu mai ştie să râdă.

Mi-e atât de dor de tine, mamă,
Te chem din depărtări de gând
să striveşti cu inima a iernii teamă,
să-mi ierţi toate necuvintele pe rând.

Mi-e atât de dor de tine, mamă,
Vino şi strecoară-mi în suflet lumina
ce-n petale de amurg se destramă.
Numai Cerul acum îmi cunoaşte rana.

Mai rămâi cu mine, nu te îndepărta,
Eşti floarea albă cu a dragostei aromă
Vreau să-nfloreşti chiar de-i aspră soarta
pentru că… mi-e dor de tine, mamă.
8.02.2015

Oh, mother...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu