Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 7 ianuarie 2015

Dă-i Doamne, tatălui meu..


Dă-i Doamne, tatălui meu, sănătate
E fiinţa dragă care mi-a dat viaţă.
Adaugă-i multe primăveri, de se poate,

În cupa clipelor, toarnă-i speranţă.

Fă-i Doamne, tatălui meu, mult bine
Cât trăieşte pe acest pământ,
Prin glume el, inima mi-o binedispune
Eu prin cuvinte alese, "mulţi ani" îi cânt.


Dă-i Doamne, tatălui meu, clipe senine
E omul ce m-a învăţat cum să trăiesc
Să pot să-i fiu lumina zilei de mâine
Să pot să-i mai spun: Tată, eu te iubesc!


Dă-le Doamne, părinţilor, ani mulţi
Să-mi fie oază de pace în al vieţii deşert.
Drumul spre inima lor ,Tu să mi-l arăţi
Să simtă mereu iubirea ce eu le-o port.


7.01.2015
Am încercat să-mi exprim prin aceste versuri, recunostinta si dragostea pe care o am pentru tata, pentru părinţi.
Să ne trăieşti tata! Să fii lângă noi cât mai mulţi ani!
"Cine are părinţi, încă nu e pierdut... " De aceea, e bine sa-i pretuim cat timp sunt pe pamant.
Dedic aceasta poezie tuturor taţilor (sarbatoriti sau nu).
Dumnezeu să reverse asupra voastră si a familiilor voastre toată bunătatea si dragostea Lui!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu