Pastel de toamnă

Toamna îmi pastelează fiinţa
simt în galben şi roşu amintirea
împrumut ruginiul frunzelor
îmi îmbrac cu el lacrimile
şi gust din durerea toamnei.
În acest anotimp bacovian
devin fetiţa nostalgică
aşezată pe genunchii tatălui,
într-o zi în care visurile nebune
erau intacte şi-mi mocneau în ochi.
Trec prin mine ploile de septembrie
păsările rebele îmi desenează pe cer
zâmbetele învăţate pe de rost primăvara.
Frunzele se împrăştie prin aleile solitare
ca şi rănile ce dor ascunse sub piele...
Seara vine în mirosul unor visuri coapte,
adormind sub copacul golit de remuşcări
melancolia mi se închide în inimă
ca esenţele tari în sticluţele mici.
Vântul îmi şopteşti cu glasul frunzelor:
- El este aici, îl poţi recunoaşte -
după urmele ultimul vis…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor… Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Priv...

Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Citiți mai multe

Florile cerului

Ninge peste pletele tăcerii mele cu florile cerului înmiresmate de un vis vagabond. Timpul mă pierde într-un anotimp zănatic, galopând cu ochii semiînchiși să nu uite de mine. Ghemuită sub pleoapele copilăriei zgârii retina opacă, prin fiecare ciob de trăire, pe buze înmugurindu-mi poezia. Lavinia Elena Niculicea

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog