Treceți la conținutul principal

Oameni speciali...




De-a lungul vieţii, întâlnim o categorie de oameni care ne face să ne simţim privilegiaţi. Sunt oameni, rari, discreţi, cu un fel de sclipire în ochi, cu acel ceva ce ne atrage spre ei. Sunt oameni care ne induc o stare aparte, de linişte şi bucurie, dar aprind şi un foc în sufletul nostru, care ne fac să fim vii, pasionali, sa fim captivaţi de privirea şi gesturile lor. Sunt oameni care ne rămân în suflet oricât am căuta să-i uităm, care şi-au lăsat o amprentă de neşters în viaţa noastră, care ne ajută să regăsim drumul către noi înşine, care ne inspiră prin forţa şi curajul lor, ne motivează prin povestea lor, ne transformă şi ne fac fericiţi prin simpla lor prezenţă. Eu îi numesc pur şi simplu: oameni speciali. 
V-aţi întâlnit măcar o dată cu astfel de oameni? Eu da. De aceea mă pot numi o norocoasă. Astfel de oameni sunt puţini, dar există. Îi simţi, îi recunoşti, îi iubeşti fără nici un efort. Pur şi simplu te cuceresc cu zâmbetul din privire, cu lumina pe care o împrăştie peste tot… 
Oamenii speciali se înţeleg fără cuvinte şi se simt de la distanţă. Ei scot la suprafaţă ceea ce ai tu mai bun în tine: compasiune, generozitate, bucurie, dragoste. Te ajută să fii mai bun, mai puternic, mai încrezător, mai iubit… sa fii cea mai bună versiune a ta. Ei apar în viaţa noastră pentru a ne face conştienţi de darul de a iubi şi fi iubiţi.Vi s-a întâmplat ca o persoană să rămână specială inimii voastre pentru totdeauna, indiferent de timp, de distanţă şi obstacole? Mie da… E un sentiment unic să ştii că eşti special pentru cineva sau ca acel cineva este special pentru tine. Nu fii un om obişnuit, fii un om special!
Întâlnirea cu un om special ne schimbă fundamental… Aşa, că azi ştiu să fiu recunoscătoare şi fericită pentru ca am întâlnit un astfel de om… 
29.11.2013

Comentarii

  1. Da!
    Acești oameni EXISTA !
    Si sunt pentru ca voi i-ați cerut, dorit si căutat.
    EXISTA PENTRU VOI, pentru ei, si pentru ca AȘA TREBUIE IN LUMEA ASTA PLINĂ DE ILUZII.
    Ii aveți, ii întâlniți, dar nu știți sa ii APRECIAȚI.
    Ei nu au nevoie de APRECIERILE VOASTRE, nici măcar de mulțumiri.
    Sunt PENTRU CA VA IUBESC !
    Dar voi de ce i-ați CĂUTAT, de ce i-ați cerut?
    Ca săi băgați intr-o vitrina ?
    Săi vedeți doar când aveți nevoie de ei ?!
    Ei nu au nevoie de VORBE FRUMOASE, nu vor nimic de la voi.
    Poate doar sa va vadă FERICITI, ......
    Siguranța asta o vor !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat!! Exista acei oameni speciali!! Si eu am intalnit pe cineva special acum un an . Exact ca in descrierea folosită de tine !! Si ma schimbat in bine . Sunt foarte recunoscătoare!! Înainte să se întâmple schimbarea mea am simtit si i-am și spus că este un om special si asa va ramane mereu indiferent ce va fi si daca ne vom mai vedea vreodată sau nu . 🤗
    Adevarat , ne-am mai vazut foarte rar pt momente speciale cum ar fi o apa si un gând si zâmbet hranitor. Si da Adevarat ! Exista oameni special care re schimba in cea mai bună variantă a ta prin simpla lor prezenta in viata ta. 🤗🤗

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau