Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

vineri, 24 iunie 2011

Te rog, mai stai...

Te rog… mai stai cu mine
O clipă, să-mi fi desfătare.
Să furăm din clepsidra iubirii
Încă o clipă de patos nebun.

Te rog… mai stai cu mine,
Să mă arunci în marea de vise
Să mă înalţ pe valul iubirii,
Purtată de vânt spre alte zări.

Te rog… mai stai cu mine
Eşti îngerul existenţei mele,
Tu, aripile încet mi le-ai vindecat,
Să pot zbura spre infinitul Iubirii.

Tu eşti visul meu cel dulce şi rebel
Vis de dor şi căutare, luminat de iubire
Ce mă încarcă cu tainice, subtile energii,
Să simt binecuvântata clipă de „a fi”.

2 comentarii:

  1. o sa stau aproape de tine sa-ti urmaresc pasii si gandurile...o zi frumoasa

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur sa aud asta...Va multumesc mult. O duminica frumoasa si pentru dvs!

    RăspundețiȘtergere