Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

luni, 27 decembrie 2010

Credința +Iubire= Triumf în viață


Cât de importantă este speranţa în viaţa unei persoane! Ea este ca o ancoră pentru sufletele noastre în timpul furtunilor, ce nu lasă ca corabia vieţii noastre să se 
scufunde.
Pe lângă speranță, avem nevoie de credință în lupta vieții. Ea este o prindere puternica de Dumnezeu. Credinta e suprema arma secreta, care anihileaza toate necesitatile, împrejurarile si pulverizeaza hazardul.
Fără credinţă este cu neputinţă să-I placem lui Dumnezeu, rămânem pe o treaptă inferioară, la stadiul de animale raţionale. În opinia mea, ea ne ridică la rangul de fiinţe divine, care nu doar gândesc, dar care şi simt. Prin credinţă, urcăm încă o treaptă spre Dumnezeu. Ea ne apropie de Dumnezeu şi ne este asemenea unui scut care ne ocroteşte sufletul. Credinţa ne poate vindeca trupul, mintea şi sufletul.
Credința creștină este darul lui Dumnezeu in puterea caruia primim ca adevăruri sigure tot ce a descoperit Dumnezeu. Doar ea, ne umple deșertul sufletesc cu izvor de pace și lumină. Scriitorul rus a definit foarte frumos această virtute necesară omului: ”Credinţa este forţa vieţii. Dacă omul trăieşte, este pentru că crede în ceva.”
Conform celor spuse de Iisus, având ”credinţă cât un grăunte de muştar putem muta munţii. Uneori, încercările par atât de grele, asemenea munţilor de netrecut, dar doar având puţină credinţă este suficient pentru ale depăşi. Credinţa face toate lucrurile posibile. Doar ea face din imposibil, posibil. Are puterea de transformare.
Dar cea mai importanta este dragostea. Ea face totul să existe. Dragostea este cea mai puternică forţă din Univers. Eu cred că ea este cel mai de preţ bun din lume. Numai dragostea îţi uşurează povara şi îţi dă forţe noi să ieşi cu inima pură din încercările vieţii. Ea transformă toată amărăciunea în dulceaţă şi greul nici nu-l mai simţi.
Apostolul Pavel dă cea mai frumoasă definiție iubirii:
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată."
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Poate exista triumf în viața pământeană? Eu cred că da...Credința împletită cu iubirea pot să ne facă învingători în lupta extenuantă a vietii, uneori nedreaptă, alteori surprinzătoare, dar întotdeauna merită trăită și prețuită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu