”O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.”
Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința.
Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau altul. Dacă ne-am însușit psihologia vieții și am înțeles mecanismele naturii umane, vom avea o reacție favorabilă în necazuri, vom avea noi control asupra lor și nu ele asupra noastră. Vom da dovadă că suntem suflete mature și puternice.
Am observat că o persoană care se confruntă cu o problema gravă, e de două ori mai motivată în lupta vieţii. Prin negura ce se aşternuse pe poteca vieţii mele, am reuşit să găsesc clipa înfăşurată în lumină, ce m-a ajutat să-mi regăsesc sinele.
Dumnezeu mi-a dat forţa de lupta cu încercările, dorinţa de a trăi şi de a deveni un om mai bun. M-a ajutat să-mi fac o autoanaliză serioasa şi să-mi reevaluez valorile, dorinţele, priorităţile. Mi-am schimbat scara de valori şi principii, înţelegând care sunt cu adevărat lucrurile importante în viaţă.
Am înţeles că e neînţelept să mă izolez, să mă las dominată de frustrări, de complexe, că trebuie să înlătur astfel de sentimente nesănătoase şi că aşa cum mă privesc eu, aşa mă vor privi şi cei din jur. În fiecare dintre noi, se află un luptător, un erou care iese la suprafaţă în momentele critice. Am primit de la Cel de Sus, forţa psihică de a lupta cu cu viaţa, pentru a se observa puterea divină care lucrează în fiecare din noi.
Cât de importantă este speranţa în viaţa unei persoane! Ea este ca o ancoră pentru sufletele noastre în timpul furtunilor,ce nu lasă ca corabia vieţii noastre să se scufunde.
Ce frumos spune Alexandre Dumas: ”Speranţa e cea din urmă scânteie care se stinge în orice inimă”. Eu consider ca speranţa e un tovarăș fidel ce stă cu noi până la capătul drumului.
(Eseu din cartea "Ploaie de gânduri", autor: Lavinia Elena Niculicea)
So when you feel like
hope is gone
look inside you and be strong.
Comentarii
Trimiteți un comentariu