Fiind creatoare de frumos, prin aripa sufletului meu, cu sfială şi cu speranţă, dar mai ales cu stoicism, vă invit să păşiţi, prin iubire, în cel de al cincilea anotimp al universului dimensiunii mele interioare...
Lavinia Elena Niculicea

miercuri, 29 decembrie 2010

Pășesc în 2011 cu gândul spălat de roua iubirii


A mai trecut un an... Constat că am bifat toate filele calendarului, care e plin și așteaptă să fie înlocuit cu unul nou. Am ajuns la un capăt de linie... urmează un alt drum, pavat cu speranțe înnoite și obiective clare. Simt că timpul e invadat de virusul cruzimii și nu mai dorește să fie răbdător cu noi oamenii, trecând mult prea repede prin clepsidra vieții.
Fiecare își face o retrospectivă a evenimentelor ce le-a trăit în cursul anului. Încerc și eu să-mi adun gândurile, să le ordonez și să-mi evaluez activitatea. Am smuls din desaga Timpului clipe însorite, dar și pe acelea mohorâte, cu nori și ploaie ce mi-au netezit cărările sufletului spre un cuget și trăiri ce ating stelele. Am găsit printre amintiri și eșecuri, pe care am încercat să nu le ascund sub preș, deoarece eșecul te învață mai bine decât succesul. Știți cum se spune: ”Din greșeli, învață omul.” Simt că am căpătat cunoștințe noi, experiențe unice, dorința de a lăsa în urmă înfrângerile și decepțiile și speranțe scăldate de visul numit Iubire. Fiecare experiență a fost o cărămidă ce a consolidat edificiul sufletului, simțind că evoluez, că îmi găsesc maturitatea și echilibrul interior.
Am învățat multe lecții valoroase care au trebuit probate prin testul suferinței. Așa cum metalele prețiose sunt purificate prin foc, la fel și ființa mea a fost testată, pentru a i se arăta adevărata valoare. Am invatat că și atunci când cazi te poți ridica și poți continua cu fruntea sus.
Mă încearcă multe sentimente. În primul rând, simt recunoștință pentru fiecare clipă pe care Dumnezeu mi-a îngăduit să o trăiesc. Chiar dacă sunt o fragilă floare efemeră pe câmpul vieţii, Dumnezeu nu a permis ca vânturile necruţătoare să-mi smulgă rădăcina. Şi în acest an, El a fost lângă mine, dăruindu-mi suava adiere a speranţei, umplându-mă cu seva mulţumirii. Îi mulţumesc pentru că am întâlnit oameni ce au semănat în mine seminţele bunăvoinţei pentru a rodi acum fructul dulce al dragostei.
Imi contabilizez oamenii care au stat lăngă mine și realizez că am fost binecuvântată cu cei pe care i-am dorit să îi cunosc. Într-adevăr, gândurile noastre sunt un magnet, care atrag oameni, acțiuni și evenimente ce poartă amprenta noastră sufletească. Îmi număr prietenii, nu sunt foarte mulți, dar sunt de calitate. Nu încerc să-i enumăr aici...se știu eu. Vreau să împărtășesc cu ei, sentimentele ce mi le-au rafinat. Spun: ”Mulțumesc vouă” cei ce mi-ați fost aproape, un cuvânt simplu ca formă, dar profund ca sens. Vă mulțumesc pentru iubire, pentru iertare, înțelegere, încredere, gânduri sincere, încurajări și pentru momentele frumoase ce au fost ca niște zale ale iubirii, care mi s-au încolăcit de suflet.

E cazul să privesc cu încredere și lumină spre viitor, chiar dacă trăim timpuri grele ce ne apasă inima sub povara deșertăciunii. Chiar dacă zâmbetele noastre, flori de lumină, sunt strivite sub imensitatea îngrijorărilor, la fel ca un ghiocel plăpând, dar în același timp puternic, să scoatem capul din zăpada de gânduri, cu dorința vie de a sorbi clipa frumos și intens.
Pornesc la drum nou cu gândul spălat de roua iubirii, cu așteptări și dorințe purificate. Vreau ca visul pe care l-am construit zi de zi, cartea scrisă în anul 2010 să se concretizeze, să pot ține în mâini coperțile fine ce au închise în ele chiar sufletul meu.
Doresc ca în anul 2011 să mă adăp la izvorul sănătății eu și cei dragi, să pot dărui mai multă iubire, să știu să primesc și să fiu mulțumită pentru ceea ce mi se oferă, să pot deschide ușa inimilor din jur, să-i păstrez lângă mine pe toți cei pe care-i iubesc și să cunosc oameni noi. Nu îmi doresc lucruri materiale, ci lucruri care să ma facă să ma simt bogată în interior.
Doresc să pășesc pe treptele înțelepciunii, să pot atinge lumina sfântă a credinței. Să am linistea sufletească de a putea în continuare crea cuvinte limpezi ce poartă aroma dulce a iubirii.Iar cei ce le aud să simtă căldura sufletului lor de copil.
Mă simt inspirată și bogată!
Închei acest eseu cu citatul:
”Viitorul este denumit ”poate”, singura modalitate de a numi viitorul.Și lucrul cel mai important este acela de a nu-i permite sa te sperie.” Tennessee Williams


Thank you...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu